Link Think on a Sunday

Ce am mai descoperit pe net si tot citesc zilele astea…

What I’ve discovered and been reading these days…

1/ S-a creat un index, The Higg Index, prin care companiile din moda pot sa testeze cat de sustenabile sunt. Creat de The Sustainable Apparel Coalition, indexul ia in calcul de la materiale si transport, la resturile din fabrica sau cum se trateaza apa reziduala. Sunt sigura ca va fi un ghid de referinta cat de curand, ce va accelera moda spre un comportament mai responsabil. Momentan e cam greoi, dar măcar toate informatiile se gasesc intr-un singur loc.

–

An index has beeen created, The Higg Index, that enables apparel companies tot test themsleves on how sustainable they are. Created by The Sustainable Apparel Coalition, the index takes into account textiles and transportation, fabric scraps and residual waste. I am sure it will be a refference guide soon, that accelerates fashion towards a more responsible behaviour. For the moment it’s not very user friendly, but it does gatherall the info in one place. 

2/ Apropo de Sustenabilitate, m-am înscris la cursul online de pe Coursera, sper că ați auzit de inițiativă (dacă nu, uitați-vă la TedTalk-ul de mai jos). Cursul începe mâine și de-abia aștept. Ultima oară erau 26.000 de înscriși, 4 de la noi din casă, zic cu mare mândrie.

Mi se pare obligatoriu să incluzi principii de sustenabilitate în viața de zi cu zi, îți schimbă perspectiva asupra rolului tău în societate și înveți participi la schimbare.

Aruncați o privire, cine știe dacă nu este un curs de la una dintre cele mai bune facultăți din lume care vă face cu ochiul. Plănuiesc să mă înscriu și la Critical Thinking, numai că înainte aștept să văd cum mă descurc cu temele și programul. Așa îmi împlinesc visul să fiu studentă toată viața :D.

–

And speaking of Sustainability, I have enrolled at the online class on Coursera, hope you’ve already heard of the initiative (if not, see the video below). The course will start tomorrow and I can hardly wait.  Last I checked there were 26.000 participant, 4 from our house, for which I am terribly proud. 

I think that it’s mandatory to include sustainable habits in daily life, it changes your perspective on the world and you are part of the change. 

Check it out, who knows if you don’t find the perfect top-university online class for you. I plan on enrolling at Critical Thinking too, just waiting to see how I handle the assignments and the schedule.  this way I will be a student all my life, dream com true. 😀

3/ Și că tot plănuiesc să mai rămân studentă și să încerc un master de moda, voiam sa consemnez o descoperire făcută în Paris.

Yiqing Yin face poezie cu pliseurile si materialele sale. Creatiile ei, romantice si cerebrale, îmi dau impresia că-mi vorbesc. Cu cât mă uit mai mult la ele, cu atât descopăr mai multe sensuri. Păcat că nu sunt multe poze pe site, dar puteti să vă delectați cu poze de la ultimul haute-couture pe Fashionising.

–

And since I am planning on staying a student a while longer and attempting a fashion MA, I wanted to note a discovery I made in Paris. 

Yiqing Yin is a poet that writes with pleats and fabric. HEr work, romantic and cerebral, give me the impression they are talking to me. The more I look at them, the more I discover new meanings. Too bad there aren’t more pictures on the site, but you can delve into her latest haute couture on Fashionising. 

4/Plănuiesc să mă uit la acest documentar, Why Beauty Matters, imediat după ce dau Publish. Am avut o relație foarte ciudată cu frumusețea și de ce avem nevoie de ea. Când eram mică, îmi doream să fiu practică și logică și nu înțelegeam de ce e nevoie de lucruri frumoase. Dar moda s-a ținut de mine și, până la urmă, am recunoscut că-mi trebuie lucruri frumoase, că m-am forțat să-mi nu-mi placă frumusețea. Amuzante contrastele din mintea noastră.

–

I plan on watching this documentary, Why Beauty Matters, right after I publish this. I had a very weird relationship with beauty and why I need it. When I was little, I longed to be practical and logical, I did not understand why beautiful things exist. But fashion followed me and, eventually, I admitted that I need beautiful things and that I was forcing myself not to lie beauty. Funny contrast in my mind. 

5/ După documentar, termin articolul despre somn de pe Brain Pickings. Am mai citit despre somn și importanța lui, m-a ajutat mult să revin la un program normal de somn și să n-am impresia că irosesc timpul dormind. Îmi trebuie o mică recapitulare, mă pregătesc de săptămâni solicitante și, deja, de-abia aștept să dorm.

Sau poate am să descopăr beneficiile fără să citesc articolul, că tare mi se închid ochii.

–

After the documentary, I will  finish the article about sleep on Brain Pickings. I have read about sleep and its importance before, it helped me come back to a normal sleeping pattern and to lose the feeling that I was wasting time. I need a recap, Iam running into some pretty busy weeks and I can’ wait to sleep. 

Or maybe I’ll just test the benefits directly, I am already falling asleep on the keyboard. 

 

Lorax și outfit post

Tocmai am descoperit acest draft pe care îl credeam pierdut. E din prima zi când m-am tuns, am fost la Lorax, protectorul pădurii și eram într-o fustă făcută de mine.

Filmul e o adaptare după Dr. Seuss, vesel și captivant, îți reamintește de sensul copacilor. Într-un oraș tehnologizat, supraîncălzit și suprapopulat poți uita ușor de copaci și importanța lor. Dacă am avea mai multe zone verzi, vara ar fi suportabilă  și nu ar fi călcate parcurile în picioare de fiecare dată când dă soarele puțin.

Mai bombăn eu din când în când că, dacă aș fi primar, aș cumpăra terenurile din centru părăsite și năpădite de vegetație și le-aș transforma în parcuri în spiritul lui Gaudi, aș pune taxă în centru pentru mașini și aș obliga oamenii să folosească parcările construite. Iar când mă satur să bombăn ca toți cei din jur, mă duc și plantez copaci. Sau, după cum propune Mai Mult Verde, fac cadou un copac. Și după aceea mă simt ca Lorax, plină de speranță.

Și, să trecem la haine… Fusta e din primul tipar construit pentru mine, material tăiat pe bie, ștafirul făcut de mână, cu triunghi de întăritură la șlit, butonieră făcută de mână… adică 5 zile de lucru. Odată trebuia să ajung să fac și asta, iar următoarea va lua mult mai puțin. Atât m-am axat pe haine făcute pentru alții că aproape am uitat aceste detalii care m-au făcut să mă orientez spre modă și croitorie.

În rest, am o cămașă în polka dots Marks&Spencer, decolorată dar nu mă îndur să o dau, geacă H&M și botine no name pătate de ploaie.

Când am ajuns acasă, după film, am descoperit că aveam un mesaj din partea calendarului:

De trei ani am devenit dependenți de calendarul Crackpot, calendar făcut de ilustratori din toată lumea. E săptămâna mai voioasă când ai mesaje frumos desenate ce te așteaptă pe birou.

S-au întâmplat multe, a fost o zi frumoasă, mă bucur că am reușit să scriu acest post până la urmă.

–

I just discovered this draft I had thought was lost. It’s from the first day I cut my hair when I went to The Lorax and I was wearing a skirt I had just made. 

The movie is and adaptation after Dr. Seuss, engaging and cheerful, it reminds you of the meaning of trees. In a city full of technology, overheated and overcrowded you can easily forget about trees and their importance. If we had more green areas, summer would be bearable and parks woldn’t be overcrowded every time the sun comes out a little. 

I grumble every now and then that, if i were the mayor, I would buy the forgotten-vegetation flooded lands in the centre and transform them in Gaudi style parks, I would tax cars to enter the centre and I would force people to use the built parking spaces. And when I gent tired of grumbling like everyone else, I plant trees. Or, like Mai Mult Verde suggests, I gift a tree. And then I feel like Lorax, full of hope.

Now, onto clothes… The skirt is made out of my first personalised self drafted pattern, with the fabric cut on the bias, a hand sewn slipstich, an arrowhead reinforcement at the backslit, handsewn buttonhole… all of it took 5 days of work. I was bound to do this at some point, and next time it will take less. I focused so much on clothes for other people, that I almost forgot theese tiny things that made me take a turn towards fashion and sewing.

The rest of my outfit is an old decolored Marks&Spencer skirt which I cannot bear to give away, a H&M jacket and rain spoiled no name booties.

When I got home, I discovered that my calendar had a secret message for me.

For three years already we have become addicted to the Crackpot calendar, made by illustrators all over the world. The week is more fun when beautifully drawn messages wait for you on your desk. 

So all in all, that was a good day, I’m glad I got to write this post after all. 

Outfit post: De două ori verde

N-am mai făcut un outfit post demult. De fiecare dată fac poze și nu apuc să le redimensionez pentru blog chiar în ziua aceea. A doua zi nu mi se mai pare interesantă combinația de ieri. Pornesc în misiunea celei de azi și uit de cea de ieri. Așa că am strâns destul de multe poze. M-am și tuns mai scurt între timp, încă nu am ajuns la stadiul de Mia Farrow în Jon and Mary, but soon. 🙂

Aceasta va fi o serie amuzantă de poze, în opinia mea cel puțin. În primele două poze am antena parabolică în spate. În mod ciudat, dă impresia unui peisaj urban dar calm. 😛

Pantalonii scurți i-am mai purtat, cizmele la fel. Bluza verde e creație personală pe care am vrut să o consider stoc pentru viitorul magazin online, dar nu mi-a plăcut cum am finisat marginile interioare, așa că mi-a rămas mie. Headbandul sau banderola turban atrage destule priviri când o port, dar e foarte comodă și pufoasă. Aduce un plus de lumină și fler de anii ’40 oricărei combinații. În plus e făcută dintr-un fular mai lung, cadou de la bunica. Importante bunicile astea peste tot!

Mi-a plăcut mult cum veneau cele două ‘verzuri’ împreună, mi-am propus puțin military și vintage glamour, toate într-una. 😀

Bluza are un mic secret. Singura mea bijuterie, că altfel nu prea le suport.

E un mic buzunar auriu cu un model aproape aztec.

Detaliu cu geanta mea vintage, primită cadou de la bunica mea. Acest buzunar din față e de fapt un fel de pormoneu atașat genții, în care ai loc de bani și carduri. Cherokee scrie pe ea, e foarte practică, îmi încape și Nikonul când am nevoie.  Și cum îmi stă mâna :)), the claw is here…

După cantitatea de zăpadă de pe terasă, pozele au fost făcute acum vreo două săptămâni.

Banderolă turban handmade, Palton Topshop, Sacou SH/trifted, Crop top handmade, Pantaloni scurți Vero moda, Curea Zara, Ciorapi H&M, Cizme Corso Como, Geantă vintage

Working space

Am avut mult de lucru în ultima vreme. N-am poze pentru toate.

O fustă de tule negru la care am ajuns să lucrez 2 zile.  A ieșit bine în final, dă puțin în fustă de cabaret amuzantă.

Și am făcut și puțin volutariat pentru Hospice, care au stand acum în Sun Plaza. S-au organizat atelierele la care ne-am adunat toate fetele și am cusut și am vorbit, ca la o ‘clacă’ :). Și am lucrat cu o minunăție de dantelă cu poveste. A fost  primită ca donație de la o bunică din tren. Dantele românești, unele lucrate de mână, unele mai noi, un deliciu.

O fundă din tulle ‘moev’ decorată cu decupaje recuperate din dantela bunicii. Fundița mai mică din mijloc e preferata mea. Câteodată mă surprinde ce lucruri dulcele mă atrag, ‘hihi’. E gândită de mărimea unui papion, purtat pe sub un guler sever de cămașă, de contrast. Va avea clamă de broșă atașată, deci poate fi purtat oriunde.

Pliculețul a ieșit cam șleampăt, n-am avut fetru și am uitat să tai ața aia. 😛

Altă fundă papion sau broșă. Papion totuși dă naștere la atâtea posibilități.

Și două din dantele cu care am lucrat.

Atât consemnez în seara asta. 🙂

Link: Lenjerie anii ’20

Să mai împărtășesc din resrusele pe care le găsesc despre subiectele mele de studiu. Și așa am ‘giga’ întregi cu resurse și inspirație, poate reușesc să stârnesc o discuție pe aici, cu altcineva interesat de domeniu.

Și pornesc cu un desen frumos, dintr- carte scanată.

Peste tot în carte femeile proaspăt intrate în Prohibiție sunt desenate în poziții din astea grațioase, cu capul puțin înclinat, visătoare și un genunchi îndoit. Îmi place mult lenjeria retro, din orice decadă, pentru că a început să-mi placă mătasea, și cum se simte ea pe piele, și ce sentiment de libertate conferă în comparație cu lenjeria modernă.

Pe lângă desene frumoase e și o carte foarte folositoare: Lesson III: How to make underwear.

Este disponibilă gratis pe Antique Pattern Library, cu puțină răbdare (trebuie salvată fiecare poză în parte), un site cu intenția frumoasă de a nu pierde tehnica lucrului de mână. Este în special pentru broderie și cusături decorative, dar e site-ul perfect pentru o seară de iarnă când îți vine să stai la foc (sau radiator în cazul meu, care are aproape aceeași lumină plăcută ca și focul) și să faci ceva cu mâinile, ca mai demult. 🙂

Șoldurile femeii*

De când m-am apucat de croitorie (sau creatorie cum îmi place mie mai mult) am pornit cu un țel foarte precis în minte. Vreau să creez haine pentru fiecare corp în parte, vreau să descopăr ce evidențiează fiecare trăsătură în parte, care sunt hainele care te fac să te simți bine, și comode și avantajoase. E o muncă de o viață, un studiu continuu, un fel de sociologie a hainelor și, nu-i așa, am toată viața înainte. 🙂

Imaginile cu care suntem bombardate în fiecare zi, inevitabile: pe net, pe stradă, în reviste, etc. prezentate ca idealuri și modele de admirat, prezintă o fantezie. Nu știu câte femei știu asta, că e un statut de fantezie, era un articol despre asta pe StyleDiary pe care nu-l găsesc momentan, că totul e creat special pentru a stârni reverii și dorințe. Internetul a popularizat efectele adverse ale  Photoshopului, dar nu se reduce numai la asta.

În primul rând toate fotomodelele au vârste foarte mici, încep de la 13-14 ani, majoritatea au 16-18. Când mai descopăr câte o fată din asta, a cărei fizionomie trădează vârsta, mă surpinde să văd că hainele ei nu sunt tocmai tinerești. Lungimi și lărgimi dificile, care arată bine pe un corp tănâr (apropo de lucruri bătrânești, ce frumos e paltonul de mai jos! 😛 ).

*

Încadrarea, luminile, machiajul, coafura sunt deja cunoscute, dar țin să le reamintesc. Oricine care a încercat să facă un portret sau o poză întreagă vreodată a intuit poate importanța lor. Oricum, până nu vezi tu impactul direct, cu greu poți să-l conștientizezi pe deplin.

Și într-o seară, tot mă uitam la poze să mai văd o idee, o culoare, ce vine bine pe ce conformație și am avut o mică revelație. Că modelele sunt atât de mici pentru că atunci e feminitatea la maxim, pielea e proaspătă, trăsăturile de femeie s-au dezvoltat, dar nu cât să fie șoldurile late, adică prea femeie. Totul e cât trebuie atunci. Bun, dar cât trebuie pentru ce anume? Doar nu sunt idealul suprem? Pentru că, nu-i așa, au existat vremuri când omul ‘împlinit’ era considerat sănătos și prosper. Medicina și știința ne-au învățat  că alimentația echilibrată și moderația sunt cheia sănătății. Nu se știe când vor exista descoperiri care poate vor schimba ceea ce considerăm noi acum adevăr dovedit și ni se vor schimba și idealurile. Ei bine, sunt ce trebuie pentru fotografie și pentru haine.

Pentru că, momentan, orice obiectiv are o distorsiune, adaugă kilograme. Și nu mai arată bine, nici hainele, nici omul. În opinia celor care vor pozele. Asta e toată motivația pentru modele atât de slabe și atât de tinere. Pozele acestea au stârnit toată filozofia asta, fata asta are probabil 15 ani, iar silueta ei e rectilinie/filiformă/ infantilă/șnur/ etc. Poate trebuie cunoscută pe scară largă motivația asta, să fie ca steluțele alea din oferte, care de obicei înseamnă vești proaste. Poate ar trebui să fie și steluțe cu vești bune.

* Modelul din acestă poză poartă CevaScump, CevaMultPreaScump și Tocuride1km, în Photoshop i-au fost reduse cearcănele și uniformizată pielea, modficate șoldurile spre 70cm (-15cm) și bustul spre 60cm(-20cm); are 16 ani.

*

N-am nimic împotriva fetei ăsteia, bravo ei că are contracte la vârsta ei, că face un ban. N-am nimic nici împotriva firmei respective, e normal să-și urmărească interesul să vândă, să angajeze modele care să poată purta 80% din hainele lor. N-am nimic nici împotriva faptului că nu există încă legi care să reglementeze marketingul și până unde poate merge el. Sunt indignată, nu vreau ca lucrurile să fie așa, dar mi se pare că cea mai bună soluție este la îndemâna fiecăruia, informația îți dă puterea de a alege.

În acest caz, dacă știi cât mai multe despre acest proces, ajungi să te accepți așa cum ești, mai repede. Și poți să te ferești conștient de capcanele marketingului, de identificarea cu imaginea pe care o vezi, de nefericire permanentă pentru că asta e premiza de la care pornesc reclamele, de lucruri inutile dorite pentru că ai aflat de existența lor.

Concluzia este că trebuie să ne reamintim singuri permanent că suntem foarte influențabili, și dacă te simți foarte nefericit cu tine într-o zi, închide televizorul, calculatorul, ce-o mai fi, ieși afară și observă oamenii. Vezi câți din ei sunt sau ți se par că sunt atât de slabi/grași/urâți/bogați… mai nu știu ce de cât tine. Se poate completa cu orice aici.

Ca de exemplu cu fata asta, încântătoare și cu propria ei personalitate. 🙂

Quilt Matilda

Am descoperit recent aceste poze. Cu Matilda mică mică cum pozează ea în pătuțul ei. Cred că avea o lună atunci și aceeași claie de păr ca la naștere, care i-a atras porecla de Habarnam într-o perioadă. 🙂

Matilda e nepoțica mea, care are acum un an și trei luni aproape, pentru care am tot cusut diverse pentru fiecare ocazie.

Iar pe tricou scrie „I make mom happy” 🙂 Așa de drăguț! Și uite-o și pe mama 😛

A și să nu uităm un detaliu din quilt, că eu de fapt făceam ordine prin proiectele terminate 😛

Materialul cu inimioare care s-a potrivit perfect în camera ei. De fapt, a fost ales să se potrivească perfect cu camera ei.

Outfist post: Flori, culori și tocuri

Așa încep o categorie nouă din acest blog. Demult mă tentează să pun poze cu combinațiile pe care le fac când mă îmbrac. Pentru că stilul și mai ales stilul personal poate să fie ieftin, distractiv, ecologic.

Trebuie să mă explic puțin. Ieftin adică second hand, haine de la prieteni, haine refăcute.

Distractiv: nu trebuie obligatoriu să se potrivească aia cu aia și să te schimbi dacă nu, să interpretezi diferite personaje în diferite zile, să te gătești din când în când fără ocazie ca să te simți altfel  și să uiți complet câteodată de haine.

Ecologic: second hand, donații haine când nu mai ai nevoie de ele, reparații, modificări, transformări și haine noi cât mai puțin, doar ‘esențialul’. Bun, aici la ecologic, eu însămi m-am certat multă vreme că moda n-are cum să fie ecologică, e tot ce există pe lumea asta mai puțin ecologic. Dar există metode prin care poți dăuna mai puțin. De doi ani de zile îmi schimb puțin câte puțin obiceiurile pentru a fi în armonie cu natura (atât cât se poate din mijlocul unui oraș aglomerat) . Voi detalia acest proces într-un alt post.

Deși a fost mohorât și a plouat mocănește toată ziua, energia mea a fost debordantă. După atâtea zile de moleșeală și căldură, trebuia să se întâmple asta. Precizez starea mea de spirit pentru că uneori îmi influențează major felul în care mă îmbrac și arăt. Normal, doar suntem în simbioză cu tot ceea ce facem :). Și pentru că am avut atâta energie mi-am zis că trebuie să mai arăt aici ce am cusut. Știu că am făcut o pauză cam lungă de la asta. Sunt un pic prea critică în privința creațiilor mele, nu-mi acord timpul să experimentez sau să învăț. De fapt, nu-mi acordam, a trecut perioada aia și de asta a trebuit să punctez cu ceva. Adică:

Multe culori, puțin bronz care ajută la aceste culori.

Bluza am terminat-o ieri. Demult îmi doream un crop top relaxat cu umerii căzuți, care creează impresia de picioare mai lungi dacă-l combini cu ceva cu talie înaltă. Am fost săptămânile trecute acasă, în Suceava și am găsit un second hand minune unde aveau și resturi de materiale, printre ele această minunată bucată de mătase care s-a transformat în cea mai perfectă bluză. Tiparul e din revista Patrones nr 306, modificat bineînțeles. (că nu suport să cos după un tipar așa pur și simplu).

Fusta e de la Etam din câte țin eu minte, e de fapt un second primit de la sora mea (e bine să ai o soră, multe lucruri de la mine din dulap sunt de la ea și invers) și modificat în plus. Era o fustă cu talie joasă care avea falduri exact pe șolduri, ceea ce crea impresia că sunt mult mai șolduroasă decât sunt, deci… chop-chop :P.

Eh, poza asta am urcat-o pentru Pim 🙂 Creatura aia mică neagră din spate, care se confundă cu smoala care a venit repede să vadă ce facem. Știu că peisajul nu e tocmai ce vezi în mod normal în poze dar, în afară de baltă totul arată perfect în opinia mea, he.

Ei, și pentru că eram bine dispusă mi-am luat tocuri. Sunt de la reduceri de la Zara de anul trecut. Eh, aici n-am fost atât de ecologică.

Geanta plic e tot făcută de mine. Pielea ecologică e de la un coleg care nu o folosea, am făcut schimb de materiale, iar clapeta din piele e făcută dintr-un rest moștenire de la taică-miu. Când era mai tinerel, a avut o afacere de design de accesorii: rucsace din petice de piele, genți, portmonee (se pare că e genetic).

Mi-am făcut niște codițe de amazoană. Am citit acum câțiva ani o bandă desenată, La Geste des Chevaliers Dragon, unde fetele alea, cărora mie-mi place să le zic amazoane aveau tot felul de împletituri, codițe, pene, bile, bucăți de piele prin păr. Și mi-au plăcut la nebunie. Un detaliu care condimentează.

Și dintr-o combinație de haine parcă am povestit un an din viață. 🙂

Așternut Luna

S-a ivit ocazia unei excursii neprevăzute în Italia, împreună cu sora-mea Ana și Matilda ei, despre care de opt luni (pline) trebuie să vă povestesc mai multe.

Cum vizita în Italia a fost gândită în jurul zilei de naștere a Lunei, fetița care tocmai împlinește doi ani, a unor buni prieteni mutați pe acele meleaguri, am hotărât să facem un cadou special. Am plănuit un așternut personalizat. Adică l-am pictat noi. Și nu oricum, cu șablon, am creat o textură, lucru pe care visez să-l fac demult.

După vreo două săptămâni de brainstorming ne-am hotărât și am făcut o săptămână de teste. Acum putem zice amândouă că stăpânim tehnica, următoarele texturi vor fi mult mai ușor de făcut. Ne-am hotărât să facem pisici, ce surpriză! Luna are o jucărie preferată în formă de pisică, deci n-am fost egoiste, în schimb am ales ceva cu care relaționăm amândouă. Am ales culori pornind de la siclam, n-am vrut să fie numai roz, clasic pentru fetițe, deci este și violet, roșu, oranj, ocru divese nuanțe intermediare care respectă aceste culori. Am folosit și un material în pătrățele care să completeze culoarea texturii noastre. Ce mai, un deliciu! 🙂

Așa arată șablonul după câteva folosiri. Am avut chiar două ca să lucrăm mai repede.

Așa arată un detaliu din textura de pisici.

Așa arată așternutul frumos aranjat pentru prezentare și versiunea noastră a unui iepuraș care să se joace cu pisicile. Iepurașul Miffy (site-ul e cu sunet) e pesonajul preferat al Lunei, așa că l-am interpretat în realitate, să aibă ce strânge noapte în brațe.

Și încă un detaliu din așternut. Am folosit nasturi roz și mov și ață oranj, toate se potrivesc. Fețele de pernă au o parte cu textură și o parte în pătrățele. Cearceaful e cu elastic (e mai practic așa, mai ales pentru copii) și e cu pătrățele. Iar plicul are o parte cu textură și o parte simplă, ca să nu încurce la dormit, nici textura, nici pătrățelele care neîntinse ar putea avea diferențe de moliciune. 🙂

Sper să vă arăt niște poze cu așternutul folosit în pătuțul Lunei. Acum mă grăbesc să ajung cu el la timp. 😛

Creatorie din autobuz, adică ce palton frumos!

Ieri, sâmbătă, furtună de zăpadă, vremea perfectă pentru plimbări. Ca restu’ lumii ne-am dus într-un hypermarket să facem cumpărături (doamne ce plin a fost! nu mai fac asta veci!). Am avut și un motiv secundar mai aparte, unul culinar. 😛

Ei, pe autobuz, care mie mi se pare un loc minunat de descoperit și învățat, ca orice loc unde se perindă oameni diverși, mi-a atras atenția un personaj. Că altceva nu putea fi :).

O femeie care avea un palton special împletit de ea. Mi-am dat seama că era împletit de ea pentru că avea și o căciuliță care avea alt tip de împletitură, dar era una dintre culorile paltonului, aceeași lână. Nu știu cât durează să faci așa ceva, dar e impresionant. Îți trebuie și tipar, alternezi culorile, împletitură dificilă de tip lanț, după aceea căptușeala și o mică blăniță cochetă la glugă. E muncă serioasă, dar și efectul e pe măsură.

Poate aceste mici talente sunt încă văzute greșit prin perspectiva societăți consumeriste de azi. De ce să stai 6 luni să împletești un palton când poți să-l cumperi din magazin, mai ieftin și mai rapid? Poate doar ca să-l prețuiești mai mult. Ca să ai puțină independență. Sau doar să îndrăgești mai mult lucrul, să aibă o poveste și o valoare. Să-i creezi propriul personaj. 😛

Pozele sunt făcute cu mobilul și în grabă. Mi s-a declanșat și blițul din greșeală la un moment dat și credeți-mă, nimeni nu vrea să vadă blițul de la mobilul ăsta. E o armă. 😀

Noroc că tot autobuzul a coborât la aceeași stație, am prins lumina naturală, se vede textura perfect. Acum observ că și pantalonii par împletiți, trecem în obsesie deja. 🙂