Arhive pe categorii: Pauza vegetariană

Din vârf de munte

image

Am tras o fugă până in vârf de munte. E la fel de frumos cum mi-l aminteam. Liniște multă, șoimi in zbor, copacii plantaţi de noi cresc in ciuda gerului de asta iarnă și a secetei de acum, iar noaptea se audgheruţe plimbându-se pe acoperiș.

image

Ăsta e hidden object game-ul natural de la noi din bordei. Sau camera unui criminal in serie, dacă ne luăm după numărul de satâre, topoare și alte chestii ascuţite de care filmele horror moderne ne avertizează. :p

image

Iar când merg acasă mesele sunt cea mai mare recompensă. Intotdeauna mă așteaptă germeni proaspeţi, caș cu găurele (cum îmi place mie) și urdă onctuoasă, salată cu cele mai gustoase legume și un vin să spele totul.

Anunțuri

Link think on a Sunday/Monday

Again… 🙂 C’est la vie.

Am multe de povestit, a fost o lună de călătorii, foarte puțin somn și scris articole zilnic. Apropo, am uitat să menționez că mă puteți citi pe site-ul Harper’s Bazaar. După cum am zis, multe de povestit.

Sunt la Cluj, în noua casă, în plină văruială și tocmai am descoperit o serie de linkuri pe care le aveam salvate, am zis că merg de un mic checking in.

Again… 🙂 C’est la vie.

I have a lot to tell, it has been a month full of travel, very little sleep and articles due daily. By the way, I forgot to say that you can read my articles at  Harper’s Bazaar. As I said, a lot to tell.

For now, I am in Cluj, in the new house, we’re repainting so it’s a big mess around me, and I just remembered some links I had saved. Told myself they’re perfect for a little check in.  

1/ Rușii revin, în forță. După ce m-am îndrăgostit de creațiile Ulyanei Sergeenko și ale Vikăi Gazinskaya, urmează Alexander Terekhov. Știam demult că tehnica lor este diferită, că au o tradiție foarte lungă a croitoriei, de abia așteptam să văd ceva adus în zilele noastre. Și sunt multe de văzut.

Numele astea-mi fac poftă de Dostoievski. 🙂

The Russians are making a strong comeback. After I fell in love with Ulyana Sergeenko and Vika Gazinskaya‘s creations, Alexander Terekhov is next. I’ve known for a long while that their technique is different, that they have a long tailoring tradition, I was looking forward to seeing up to date creations. And there are plenty to see. 

These names make me wanna read some Dostoyevsky. 🙂

2/ În căutările de mâncare de vegetarieni, grăsimi sănătoase, mâncare crudă, etc. am ajuns la DriedFruits. Sunt cele mai ieftine alune caju, cacao raw… și astea sunt doar două din ingredientele de care am nevoie. Poate mai are cineva nevoie. Cui nu-i plac migdalele sau caju?

In my search for vegetarian food, healthy fats, raw ingredients I stumbled upon DriedFruits. The cheapest caju, raw cocoa… and these are only two of the ingredients I need. Maybe someone else needs them too. Who doesn’t love almonds of caju?

3/ Schițe originale vintage geniale (de la sine înțeles, de altfel). Eu le aveam deschise pentru studiul liniilor, pentru micul meu antrenament de desen. Pentru cine a încercat vreodată să învețe să deseneze, cutele sunt cele mai grele, nu-i așa?:)

Brilliant original vintage sketches. I had them at hand for the study of lines, for my little diy drawing study. For those who have tried to learn how to draw, clothing wrinkles are the worst, aren’t they? 🙂 

http://andrestudios.nypl.org/catalog?q=%221931+Original+Sketches%22

4/ Am descoperit BrainPickings! Demult n-am mai adăugat în Reader un site cu informații interesante filtrate inteligent. Am ajuns la el printr-un articol despre filme educative din 1940, încă nedigerat. Dar, între timp, m-am amuzat cu postul despre cuvinte neobișnuite.

I discovered Brain Pickings! It’s been a long time since I’ve added to my Reader a site full of interesting information intelligently filtered. I got to it through an article about educational movies from 1940, still unread. But, meanwhile, unusual words rendered in bold graphics, made me smile.

5/ Pe Natalie Joos am remarcat-o deseori pe blogurile de street style, îi știam blogul, Tales of Endearment, iar acum am citit mai multe despre ea pe Business of Fashion.

Îmi dau seama că e foarte important un casting agent cu fler, care să simtă dispoziția hainelor prezentate și să o vadă într-o fată. Când e fata potrivită se adaugă un measaj subliminal pozei ăleia, deja nu mai vezi doar haine.

I often spotted Natalie Joos on street style blogs, I follow her blog, Tales of Endearment, and now I’ve read more about her on Business of Fashion.

I realize that a casting agent that has flair, that feels the mood of clothes and to see that in a girl is really important. When the girl is right, a subliminal message is added to the image, you’ve stopped seeing only clothes.

foto StreetPeeper

Pauza vegetariană: Pâine ca-n copilărie

Am mai avut câteva tentative să fac pâine, în principal pentru că eram nemulțumită de pâinea din comerț. Am mâncat și niște pietre, delicioase ca gust, dar groaznice ca textură. Și după aia a început să mi se facă frică și lene. Că trebuie să frământ aluatul, că trebuie să cumpăr drojdie proaspătă, că nu știu sigur dacă iese, etc. Dar, acum o lună am primit pe Google plus de la jumătatea mea  (da, avem multe zile când comunicăm ‘numai’ prin rețele sociale pentru că suntem prea ocupați să ne povestim) o rețetă care părea prea simplă ca să fie adevărată. David a făcut-o între-o zi și de atunci n-am mai cumpărat pâine din comerț decât dintr-un reflex ciudat. De când gătesc așa de mult pe acasă am început să simt diferența între făina rafinată și făina integrală sau între zahărul de comerț și cel din prăjiturile scoase din cuptor.  Și chiar este o diferență mare, cea din comerț te face să mai iei o felie, și încă una…

Acum caut surse de făină integrală care se poate cumpăra în cantități mai mari. Dacă știe cineva, please share.

Ingrediente:

600 g făină ( am încercat deja albă, neagră, integrală și în diverse combinații)

500 ml apă călduță

1 pliculeț de drojdie

1 linguriță de sare

+ semințe: in, floarea soarelui, susan, mac (și chimen, preferatul meu)

Iau bolul cel mai mare pe care-l avem și pun sarea prima oară, pentru că în general uit de ea. După care torn o cană de apă călduță (sau 200 ml) în care dizolv pliculețul de drojdie. Torn fără menajamnete făina în bol și cu o lingură de  lemn încep să amestec, la un moment dat va fi nevoie de încă o cană/ 200ml de apă, până se amestecă totul uniform. Trebuie să iasă de consistența unei gume de mestecat (din aia deja mestecată :P). Uneori a ieșit foarte lichidă și tot  iese delicioasă. Este o rețetă foarte permisivă, ușurează mult viața.

Bolul acesta frumos trebuie lăsat 2 ore la crescut, la temperatura unei camere normale. E mai bine să-l uiți la crescut, decât să-l lași prea puțin. Cum casa noastră are bucătărie de vară, ceea ce însemnaă că iarna îngheață, a trebuit să luăm bolul cu noi în casă. Dacă  a crescut și nu ai timp de copt se poate lăsa la frigider. După cum am zis, rețetă minune.

Când e momentul de copt, dau drumul la cuptor, în care noi avem o cărămidă pentru uniformizarea temperaturii (înainte era un cuptor foarte pretențios care cocea pietre :P) și pun un bol/cană/recipient metalic cu apă. Bolul cu apă e secretul crustei crocante.

Aluatul trebuie luat din bol în așa fel încât să rămână crusta deasupra. Îl tai în două cu un cuțit, presar puțină făină pe tava de copt și cu ocazia asta pe mâini și încep să-l îndepărtez de pe margine. La un moment dat mai trebuie făină pe degete, să nu se lipească. După ce e desprinsă toată marginea, bag mâna dedesubt, să ridic bucata tăiată și o pun în tavă în așa fel încât crusta să fie tot sus. De obicei fac ambele pâini deodată, deci procedez la fel și cu jumătatea rămasă.

Crestez crusta de trei ori diagonal, pentru că așa-mi place. Crusta trebuie crestată ca să iasă aerul și umezeala și pentru că așa se coace bine pâinea. Bag tăvile la cuptor pentru 20-30 de minute la foc mare și testez cu o scobitoare. Dacă iese ușor umedă mai trebuie încă 10 minute la foc mic, dacă iese preaumedă mai trebuie lasată la foc mare. La timpul de gătire încă fac teste, dar concluzia de bază e că mai bine îți iese puțin arsă, decât puțin crudă. Și încă n-a ieșit vreuna arsă :D.

Când e scobitoare curată și coaja rumenită scot tăvile pe masă. Ca să nu se umezească, de la condens, scot pâinea din tăvi pe loc. O las la aerisit transversal pe tăvile din care au ieșit.

Recomand cu mare căldură această rețetă. Eu am fost sceptică la început, până am ronțăit primul colț. Aluatul durează doar cinci minute, plus timpul de cuptor. Cel de crescut nu se pune pentru că e timp de lene ăla. 🙂

Etichetat , , , , , ,

Pauza vegetariană: Fasole verde cu caju

La noi în Suceava e obiceiul ca de 1 Martie să se ureze La Mulți Ani băieților, iar de 8 Martie fetelor. Așa e mai echilibrat, ca să primească toată lumea mărțisoare. 🙂 Eh, azi m-am hotărât să scriu o rețeță, ca un fel de mărțișor pentru bărbați. Proverbul ‘dragostea trece prin stomac’ se dovedește a fi foarte adevărat pe aici :P, dar noi gătim ambii, așa că e o rețetă adresată oricui.

Am multe cărți de rețete vegetariene, majoritatea au diverse probleme, fie sunt ingredientele prea rare pe la noi, fie durează prea mult, fie nu sunt echilibrate ca aport de grăsimi, proteine și fibre. Cea mai mare problemă în toate cărțile de vegetarieni e că nu există un plan clar de rețete pe o săptămână de exemplu, cu aportul necesar clar de vitamine și minerale. Dacă mai trece cineva prin aceste probleme sau știe așa o carte, vă rog dați-mi de veste. S-ar putea să nu existe, că nu știu una nici pentru omnivorii clasici. 🙂

Una dintre cărticelele din biblioteca de vegetarieni e din colecția ‘repede și simplu’ de la Rao, Rețete vegetariene. Am două rețete pe care le-am făcut intensiv, au avut succes nebun și am dat și rețeta mai departe mai multor prieteni. Cea pentru fasole verde cu caju e una dintre ele.

Ingrediente:

350 g fasole verde păstăi

75 g alune caju crude (cumpărate la cel mai bun preț de pe Crud și sănătos)

125 ml supă legume (când nu am la congelator folosesc cubulețe de legume bio de la Naturalia dizolvate în apă călduță)

1 ceapă tocată mărunt

1 bucată de rădăcină de țelină tăiată cubulețe (rețeta cere țelină verde de fapt)

2.5 cm ghimbir curățat și ras (ăsta e esențial pentru rețetă, dar ieftin iarna)

2 căței de usturoi feliuțe

1 linguriță sos chilli ( în original 1 ardei iute roșu tocat mărunt)

1 linguriță de zahăr

2 linguri de vin roșu sec

1 lingură sos de soia

1 linguriță oțet din vin roșu (sau orice fel de oțet)

ulei de măsline, sare, piper negru măcinat, pătrunjel tocat

Lista e lungă, dar nu e așa de complicat. În plus, eu nu mă respect cantitățile strict decât la copturi, unde chiar contează. Aici e un fel de dezastru creativ oarecum organizat, dacă am inspirație să mai pun ceva pun, dacă nu, respect rețeta.

Încep prin a încinge uleiul într-o tigaie încăpătoare, după care călesc ceapa și țelina cam 3-4 minute. Adaug ghimbirul ras, usturoiul și sosul chilli. Aproape imediat torn toate păstăile și alunele caju. În 2-3 minute alunele își schimbă culoarea, atunci pun capacul și dau la mic să aibă timp să se gătească păstăile.

Între timp fac sosul. Dizolv zahărul în supa de legume, care trebuie să fie puțin călduță să ajute la proces. Adaug vinul, sosul de soia și oțetul. Torn amestecul peste păstăi și dau la flacără mare până fierbe, după care pun din nou capacul și dau la mic. Teoretic în 3-4 minute ar trebui să se îngroașe sosul. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată să se îngroașe, dar nu înseamnă că e mai puțin delicios. Se adaugă sare și piper după gust, se servește cu pătrunjel tocat deasupra.

Combinația dintre ghimbir, vin și soia este delicioasă. Gustul păstăilor cu cel al alunelor se complimentează foarte bine, e o rețetă pe care am consemnat-o în caietul de panică (când nu știu ce să mai mănânc deschid caietul).

Poftă mare!

Etichetat , , , , ,

Supă cremă de dovleac și cartofi

Mi-am propus să gătesc mai mult legume noi, să ies puțin din dovleceii și vinetele care se găsesc permanent în frigider.

Supa asta a gătit-o sora mea, când a gătit prima oară acasă. Înainte de ea nu mai mâncasem altă supă cremă decât supă de ciuperci la plic. Și nu se compară. Atunci a început dragostea mea pentru supe creme. Iar gustul dovleacului merge perfect cu cartofii. N-am găsit încă altă variantă în care să-mi placă gustul de dovleac, la cuptor, aburi sau în plăcintă rămâne mult mai pregnant decât aici.

 Ingrediente:

1 dovleac de 1kg

5-6 cartofi albi

1 cartof dulce mare

2 cepe medii

un sfert de pachet de unt

o jumătate de smântână mică

2 foi de dafin

pătrunjel uscat, sare, piper

Preparare:

Rețeta se poate adapta. Eu gătesc mult după inspirația, ce gusturi mi se par mie că se potrivesc în acel moment și aleg după miros. Am prostul obicei să nu gust, mai uit sare, dar îmi place ce-mi iese. Și altora. 🙂

Am curățat dovleacul de coajă și sâmburi. L-am tăiat în bucăți destul de mici, ca să fiarbă mai repede. Tot așa am făcut și cu cartofii albi și cu cel dulce. Am curățat și tăiat ceapa julienne și am și pus-o la călit în puțin ulei de măsline.

După care am pus la grămadă ce-am tăiat mai sus și am acoperit cu apă. Am pus condimentele și capacul și mi-am căutat treabă până a fiert. Am amestecat din când în când, totul la foc mare. După ce totul era moale, de nu opunea rezistență furculița, am luat de pe foc și, păstrând apa în care a fiert într-un bol, am strecurat legumele.

Se scot foile de dafin și, în etape, se dau toate prin blender sau robot. La fiecare porție am adăugat din apa păstrată, cât jumătate din cantitatea de legume. Plus puțin unt sau smântână. De obicei, supa cremă cere și multă smântână și mult unt. Eu am încercat cea mai mică bucată până a ajuns să fie îndeajuns de lichidă, dar și cremoasă-delicioasă.

S-a terminat repede, deși au fost vreo opt porții. Niște crutoane ne-au lipsit. 🙂