Arhive pe categorii: Ecologie

Link think on a Sunday

1. M-am îndrăgostit de colecția Flora and Fauna de printuri de la ChipmunkCheeks de pe Etsy

//

I love the Flora and Fauna collection of prints from ChipmunkCheeks on Etsy.

2. Stylingul de la pictorialul pentru Grazia Germania este mortal. Complet în ton cu stilul meu, îmi plac în special pantalonii slim cu paltoane oversized.

Elyse Saunders e modelul cu picioarele și înâlțimea pentru fotografiile astea. Le-am pus și în Pinterest-ul meu, pentru mai multe în genul ăsta, follow me. 😀

//

The styling on this shoot for Grazia Germany is to die for.

Totally my style, love the slim pants with oversized coats.

Elyse Saunders is the model with the legs and height to pull this off. Also pinned them on Pinterest, maybe you want to follow me for more of this. 😀

3. Mi-aș dori să existe o variantă online a revistei The Gentlewoman. Cu Angela Lansbury pe copertă, nici că se poate mai bine. Și cu ținuta de geek elegant e și mai încântătoare.

//

Wish I could get my hands on an online version of The Gentlewoman (there is no such thing :(). There’s Angela Lansbury on this issues’ cover. Who could beat that? And she’s dressed elegantly geek, lovely.

4. Paul Smith, care-și intitulează stilul „clasic cu dizabilități” a creat o colecție de covoare și alte decorațiuni pentru The Rug Company. Îmi place mult Arca lui Noe, găsit pe The Terrier and Lobster.

În plus, pe The Rug Company e plin de colaborări cu designeri: Diane von Furstenberg, Alexander McQueen, Alice Temperley…

//

Paul Smith, who calls his style „classic with disabilities” designed a collection of rugs and other home deco stuff for The Rug Company. Love this one I found on The Terrier and Lobster.

Also, it’s full of designer collaborations on The Rug Company: Diane von Furstenberg, Alexander McQueen, Alice Temperley… lovely!

5. Damn Fine Coffee este o revistă creată de fani în cinstea serialului lui David Lynch, Twin Peaks. La fel ca fetelor de pe ModCloth, îmi place Twin Peaks, mai ales că mi-a influențat copilăria.

Îmi amintesc că ne jucam de-a Twin Peaks, fiecare era un personaj și inventa o nouă poveste pentru el. Eu m-am nimeri Laura, pentru că-mi plăcea mult numele.

Știu c n-am înțeles prea multe din serial pentru că aveam doar vreo 10 ani, dar plănuiesc să revăd seria cât de curând, cu ochii de adult.

Damn Fine Coffee a primit fonduri de pe Kickstarter și va fi o revistă de 60 de pagini cu ilustrații ce aduc omagiu minunatei și stranii lumi a serialului din anii’90. Preview-ul arată bestial.

//

Damn Fine Coffee is a fan zine dedicated to David Lynch’s Twin Peaks. I love Twin Peaks, like the girls at ModCloth, because it really influenced my childhood. I remember playing TwinPeaks games, everyone chose a character and developed a story as we went along. For some reason I was Laura, because I really liked the name.

I know I didn’t understand much of the series at the age of ten, but I plan on rewatching the series to see it with fresh eyes.

Damn Fine Coffee is going to be a 60 page magazine full of illustrations paying homage to the beautiful eerie world of the ’90s show. The preview looks awesome.

Julianna Brion

Ping Zhu

6. Tot de pe ModCloth mi-am amintit că-mi place mult de Charlotte Taylor. Duo-ul a debutat doar în 2010, dar printurile lor pe mătase, simple și jucăușe, combinate cu siluete clasice feminine sunt o combinație fermecătoare și unică. Inspirația a fost Cornish Tin Mining, Pirates and Smugglers și Gypsy Jazz. Mie-mi face co ochiul printul cu gramofoane, care bnuiesc că e materializarea Gypsy Jazz.

//

Also found on ModCloth is the reminder that I love Charlotte Taylor. The duo debuted in only 2010, but the simple whimsical prints on wonderful silk, combined with classic feminine silhouettes are charming and unique.  The inspiration was Cornish Tin Mining, Pirates and Smugglers and Gypsy Jazz. I especially love the gramophone print, which I gather is Gypsy Jazz.

7. În bologna există un mural uriaș care ajută la puriicarea aerului, după cum am citit pe  PSFK. Artistul italian Andreco a folosit o vopsea specială fotocatalitică care are proprietatea de a curăța aerul de substanțe fotochimice, cum e smogul. Muralul e în forma unui „Copac Filosofic”.

//

There is a giant mural that helps clean air as I found out from PSFK. Italian artist Andreco used a special photocatalytic paint that is able to clean the air of photochemicals such as smog. The mural is a ‘Philosophical Tree’ and it decorated Bologna.

Anunțuri
Etichetat , , , , , , , , , , , , , ,

Suno, printuri dementiale si tenisi reciclati

Am tot urmărit Suno si colecțiilor lor de câteva sezoane. E si interes profesional, dar și plăcere vinovată.

Acum, au lansat o ediție limitată de teniși colorați din material refolosit din foste colecții și cu talpa din cauciuc reciclat. Deci am făcut ochii mari și am chiuit de bucurie că simt că-i simt ca niște prieteni. Dacă au inițiative din astea, la început de faimă e cel mai bun semn.

Pentru a-și face cunoscut mesajul au cooptat bloggeri să-și posteze instantanee purtând tenișii.

Susie Bubble, Natalie Joos și Pamela Love sunt printre preferatele mele ca stil și, în opinia mea personalitate. Pentru că hainele pot reprezenta bine personalitatea, nu? Poza cu Natalie m-a făcut să visez că poate aș avea bani să-mi iau așa o pereche.

Călătoria pe care ar face-o tenișii să ajungă la mine nu e așa de prietenoasă cu Pământul, dar 10% din vânzări se duc la David Sheldrick Wildlife Trust, adică pui de elefanți și rinoceri. Eh, înainte să mă lansez în calcule de cât de ecologică este această cumpărătură, pot să mă liniștesc că nu există fonduri.

Dar tot zâmbesc când văd poza.

// I’ve been following Suno and their collection for a few seasons now. Professional interest, but also guilty pleasure. 

Now, they launched a colourful limited edition sneaker collection out of reused scrap fabric and recycled rubber sole. My eyes went big and I squealed of joy that I feel close to them. If they have these kind of initiatives at the begining of their fame, it’s the best sign. 

To spread their message they asked streetstyle bloggers to post pictures of them wearing the sneakers. 

Susie Bubble, Natalie Joos and Pamela Love are ammong my favorites style icons, but htey seem great gals too. Because clothes can reveal your personality, right? Natalie’s picture made me dream of getting a pair. 

The trip the sneakers would make to get to me isn’t so environmentally friendly, but 10% of the profit goes to David Sheldrick Wildlife Trust, that is baby elephants and rhinos. But, before I launch myself in eco firendly maths, I can chill out, I don’t ahve the necessary funds. 

But I still smile when I see the picture.

Link Think on a Sunday

Ce am mai descoperit pe net si tot citesc zilele astea…

What I’ve discovered and been reading these days…

1/ S-a creat un index, The Higg Index, prin care companiile din moda pot sa testeze cat de sustenabile sunt. Creat de The Sustainable Apparel Coalition, indexul ia in calcul de la materiale si transport, la resturile din fabrica sau cum se trateaza apa reziduala. Sunt sigura ca va fi un ghid de referinta cat de curand, ce va accelera moda spre un comportament mai responsabil. Momentan e cam greoi, dar măcar toate informatiile se gasesc intr-un singur loc.

An index has beeen created, The Higg Index, that enables apparel companies tot test themsleves on how sustainable they are. Created by The Sustainable Apparel Coalition, the index takes into account textiles and transportation, fabric scraps and residual waste. I am sure it will be a refference guide soon, that accelerates fashion towards a more responsible behaviour. For the moment it’s not very user friendly, but it does gatherall the info in one place. 

2/ Apropo de Sustenabilitate, m-am înscris la cursul online de pe Coursera, sper că ați auzit de inițiativă (dacă nu, uitați-vă la TedTalk-ul de mai jos). Cursul începe mâine și de-abia aștept. Ultima oară erau 26.000 de înscriși, 4 de la noi din casă, zic cu mare mândrie.

Mi se pare obligatoriu să incluzi principii de sustenabilitate în viața de zi cu zi, îți schimbă perspectiva asupra rolului tău în societate și înveți participi la schimbare.

Aruncați o privire, cine știe dacă nu este un curs de la una dintre cele mai bune facultăți din lume care vă face cu ochiul. Plănuiesc să mă înscriu și la Critical Thinking, numai că înainte aștept să văd cum mă descurc cu temele și programul. Așa îmi împlinesc visul să fiu studentă toată viața :D.

And speaking of Sustainability, I have enrolled at the online class on Coursera, hope you’ve already heard of the initiative (if not, see the video below). The course will start tomorrow and I can hardly wait.  Last I checked there were 26.000 participant, 4 from our house, for which I am terribly proud. 

I think that it’s mandatory to include sustainable habits in daily life, it changes your perspective on the world and you are part of the change. 

Check it out, who knows if you don’t find the perfect top-university online class for you. I plan on enrolling at Critical Thinking too, just waiting to see how I handle the assignments and the schedule.  this way I will be a student all my life, dream com true. 😀

3/ Și că tot plănuiesc să mai rămân studentă și să încerc un master de moda, voiam sa consemnez o descoperire făcută în Paris.

Yiqing Yin face poezie cu pliseurile si materialele sale. Creatiile ei, romantice si cerebrale, îmi dau impresia că-mi vorbesc. Cu cât mă uit mai mult la ele, cu atât descopăr mai multe sensuri. Păcat că nu sunt multe poze pe site, dar puteti să vă delectați cu poze de la ultimul haute-couture pe Fashionising.

And since I am planning on staying a student a while longer and attempting a fashion MA, I wanted to note a discovery I made in Paris. 

Yiqing Yin is a poet that writes with pleats and fabric. HEr work, romantic and cerebral, give me the impression they are talking to me. The more I look at them, the more I discover new meanings. Too bad there aren’t more pictures on the site, but you can delve into her latest haute couture on Fashionising

4/Plănuiesc să mă uit la acest documentar, Why Beauty Matters, imediat după ce dau Publish. Am avut o relație foarte ciudată cu frumusețea și de ce avem nevoie de ea. Când eram mică, îmi doream să fiu practică și logică și nu înțelegeam de ce e nevoie de lucruri frumoase. Dar moda s-a ținut de mine și, până la urmă, am recunoscut că-mi trebuie lucruri frumoase, că m-am forțat să-mi nu-mi placă frumusețea. Amuzante contrastele din mintea noastră.

I plan on watching this documentary, Why Beauty Matters, right after I publish this. I had a very weird relationship with beauty and why I need it. When I was little, I longed to be practical and logical, I did not understand why beautiful things exist. But fashion followed me and, eventually, I admitted that I need beautiful things and that I was forcing myself not to lie beauty. Funny contrast in my mind. 

5/ După documentar, termin articolul despre somn de pe Brain Pickings. Am mai citit despre somn și importanța lui, m-a ajutat mult să revin la un program normal de somn și să n-am impresia că irosesc timpul dormind. Îmi trebuie o mică recapitulare, mă pregătesc de săptămâni solicitante și, deja, de-abia aștept să dorm.

Sau poate am să descopăr beneficiile fără să citesc articolul, că tare mi se închid ochii.

After the documentary, I will  finish the article about sleep on Brain Pickings. I have read about sleep and its importance before, it helped me come back to a normal sleeping pattern and to lose the feeling that I was wasting time. I need a recap, Iam running into some pretty busy weeks and I can’ wait to sleep. 

Or maybe I’ll just test the benefits directly, I am already falling asleep on the keyboard. 

 

Etichetat , , , , ,

FânFest și Roșia Montană

Weekend-ul acesta, am avut de ales între ecologizare pe Făgăraș, ca anul trecut, sau FânFest. Grea alegere, dar, după ce ne-am asigurat că sunt îndeajuns de mulți voluntari pentru a curăța refugiul, am ales să susținem turismul în Roșia Montană.

Deși am participat la multe din protestele organizate în București pentru a susține cauza, nu am ajuns până acum în Roșia Montană. Ne-am propus să mergem mai des, turismul ecologic este alternativa ideală proiectului cu cianuri.

–––-

This weekend we had to choose between a cleaning in the Făgăras mountains, like last year, or FânFest. Tough choice, but after we made sure there were enough volunteers to clean the refuge, we chose to support the Roșia Montană tourism. 

Although I have been at manyof their Bucharest protests to support the cause, I have never been at Roșia Montană. We have decided to go more often, ecological tourism is the ideal alternative to the cyanide project.  

Și e o zonă foarte frumoasă cu vegetație diversă și oameni curajoși. După aceste două zile de vizitat, chiar dacă la nivel minim, încep să simt mai multă speranță față de spiritul românilor. Poate politic suntem călcați în picioare, din nou, și vorbim despre noi cu dispreț și dorința de a evada, dar se găsesc alternative. Nu pot să denumesc mai concret această trăsătură, dar un mic spirit de rebel există acolo. Există vorba asta, de prin TedTalk-uri desprinsă, că un grup mic de oameni poate schimba lumea și, dacă fiecare se concentrează mai mult pe colțul lui, ne vom îndrepta cu siguranță în direcția bună. Asta e privirea de ansamblu, concluziile puse în perspectivă în urma a două zile de văzut.

Să trec la frumoasele detalii văzute.

––-

And it is such a beautiful area, with diverse vegetation and brave people. After these two days of visiting, although at a minimal level, I am starting to feel hopeful for the Romanian spirit. Maybe politically we’re being stomped, again, and we talk about ourselves with much contempt or the wish to elope, but there are alternatives. I cannot pinpoint this feature, but there is a rebelious sprit outhere. There is a saying, that I’ve heard in Ted Talks, that a small group of people can change the world and that if everyone minded there little corner more, we will certaintly be heading the right way. This is the big view, conclusions put into perspective after two days of seeing. 

And now to the beautiful seen details. 

O bancă așezată pe vârful dealului, special pentru admirat peisajul și împrietenit cu junca. / A bench on the top of the hill for admiring the view and befriending the heifer. (just learned the word ‘heifer’)

Cineva a cules câteva mere și prune. Puteai să te înfrupți din toate, livezile în care am fost cazați cu cortul erau pline. Mai erau si mure, afine si alte minunății. / Someone picked apples and plums. You could indulge in both, the orchards in which we were camping were full of them. You could also find blackberries or blueberries and other wonders. 

Un număr fantastic pe una dintre case. / A fantastic house number on the long street. 

O frumoasă textură din lemn tăiat, surprinsă printre copaci. / A nice pattern of chopped wood. 

Cafeaua de dimineață, luată în sat. / The morning coffee in the village.

Pălăria obligatorie pentru capul și pielea mea sensibilă. De asta-s tot timpul albă ca laptele :P/ The mandatory hat for my sensitive head and skin. That’s why I’m always this white. 😛

Seara a fost plin de concerte faine, numai că n-am prea făcut poze în acele momente. Când se linișteau spiritele, începea spectacolul de lumini. / The evening was full of concerts, only we didn’t feel like taking pictures. When the spirits cooled down, the light show began.  Îmi place cum se ghicește silueta printre lumini. Aproape că pare ca atunci când se ridică cineva la cinematograf și e proiectat pe ecran. / I love how you can guess the silhouette among the light. It’s like when someone gets up at the cinema and is projected onto the screen. 

Iar când ne retrăgeam la corturi, aveam alt spectacol de lumini. Am prins Perseidele, ne-am pus multe dorințe și ne-am minunat încă o dată de imensitatea Universului. / And when we retired to the tents we had the other kind of light show. We were during the peak of the Perseids, we made a lot of wishes and wondered on more time of the greatness of the Universe. 

Iar duminică am participat la un mic protest dez-organizat. Am recunoscut activiști din București cu care am mai fost la proteste, am scandat și cântat și am promis că ne întoarcem cât mai des. / And Sunday we went to a small un-organised protest. I recognized Bucharest activist, we chanted and sang and promised to come back often. 

De la Redută, care are un dublu sens foarte amuzant, am coborât în sat, în piața din fața bisericii. A fost un drum plăcut, plin de entuziasm și improvizații, numai că soarele ne-a scurtat protestul. / From the Keep, which has a funny double meaning in Romanian (a fortiffied place or a public place with music and dance), we descended to the village place. It was a nice trip, full of enthuziasm and improvisation, but the sun cut it kind of short. 

La sfârșit eram bucuroși că am venit și ne-am îmbuibat cu energia locului.

Cine se bagă la vizitat zona și în afara festivalului? Mai avem multe lacuri de văzut și peisaje de admirat.

In the end we were happy we came and filled ourselves with the energy of the place. 

Who wants to visit the area outside the festival? We still have a lot of lakes to see and sights to admire. 

Din vârf de munte

image

Am tras o fugă până in vârf de munte. E la fel de frumos cum mi-l aminteam. Liniște multă, șoimi in zbor, copacii plantaţi de noi cresc in ciuda gerului de asta iarnă și a secetei de acum, iar noaptea se audgheruţe plimbându-se pe acoperiș.

image

Ăsta e hidden object game-ul natural de la noi din bordei. Sau camera unui criminal in serie, dacă ne luăm după numărul de satâre, topoare și alte chestii ascuţite de care filmele horror moderne ne avertizează. :p

image

Iar când merg acasă mesele sunt cea mai mare recompensă. Intotdeauna mă așteaptă germeni proaspeţi, caș cu găurele (cum îmi place mie) și urdă onctuoasă, salată cu cele mai gustoase legume și un vin să spele totul.

Pauza vegetariană: Pâine ca-n copilărie

Am mai avut câteva tentative să fac pâine, în principal pentru că eram nemulțumită de pâinea din comerț. Am mâncat și niște pietre, delicioase ca gust, dar groaznice ca textură. Și după aia a început să mi se facă frică și lene. Că trebuie să frământ aluatul, că trebuie să cumpăr drojdie proaspătă, că nu știu sigur dacă iese, etc. Dar, acum o lună am primit pe Google plus de la jumătatea mea  (da, avem multe zile când comunicăm ‘numai’ prin rețele sociale pentru că suntem prea ocupați să ne povestim) o rețetă care părea prea simplă ca să fie adevărată. David a făcut-o între-o zi și de atunci n-am mai cumpărat pâine din comerț decât dintr-un reflex ciudat. De când gătesc așa de mult pe acasă am început să simt diferența între făina rafinată și făina integrală sau între zahărul de comerț și cel din prăjiturile scoase din cuptor.  Și chiar este o diferență mare, cea din comerț te face să mai iei o felie, și încă una…

Acum caut surse de făină integrală care se poate cumpăra în cantități mai mari. Dacă știe cineva, please share.

Ingrediente:

600 g făină ( am încercat deja albă, neagră, integrală și în diverse combinații)

500 ml apă călduță

1 pliculeț de drojdie

1 linguriță de sare

+ semințe: in, floarea soarelui, susan, mac (și chimen, preferatul meu)

Iau bolul cel mai mare pe care-l avem și pun sarea prima oară, pentru că în general uit de ea. După care torn o cană de apă călduță (sau 200 ml) în care dizolv pliculețul de drojdie. Torn fără menajamnete făina în bol și cu o lingură de  lemn încep să amestec, la un moment dat va fi nevoie de încă o cană/ 200ml de apă, până se amestecă totul uniform. Trebuie să iasă de consistența unei gume de mestecat (din aia deja mestecată :P). Uneori a ieșit foarte lichidă și tot  iese delicioasă. Este o rețetă foarte permisivă, ușurează mult viața.

Bolul acesta frumos trebuie lăsat 2 ore la crescut, la temperatura unei camere normale. E mai bine să-l uiți la crescut, decât să-l lași prea puțin. Cum casa noastră are bucătărie de vară, ceea ce însemnaă că iarna îngheață, a trebuit să luăm bolul cu noi în casă. Dacă  a crescut și nu ai timp de copt se poate lăsa la frigider. După cum am zis, rețetă minune.

Când e momentul de copt, dau drumul la cuptor, în care noi avem o cărămidă pentru uniformizarea temperaturii (înainte era un cuptor foarte pretențios care cocea pietre :P) și pun un bol/cană/recipient metalic cu apă. Bolul cu apă e secretul crustei crocante.

Aluatul trebuie luat din bol în așa fel încât să rămână crusta deasupra. Îl tai în două cu un cuțit, presar puțină făină pe tava de copt și cu ocazia asta pe mâini și încep să-l îndepărtez de pe margine. La un moment dat mai trebuie făină pe degete, să nu se lipească. După ce e desprinsă toată marginea, bag mâna dedesubt, să ridic bucata tăiată și o pun în tavă în așa fel încât crusta să fie tot sus. De obicei fac ambele pâini deodată, deci procedez la fel și cu jumătatea rămasă.

Crestez crusta de trei ori diagonal, pentru că așa-mi place. Crusta trebuie crestată ca să iasă aerul și umezeala și pentru că așa se coace bine pâinea. Bag tăvile la cuptor pentru 20-30 de minute la foc mare și testez cu o scobitoare. Dacă iese ușor umedă mai trebuie încă 10 minute la foc mic, dacă iese preaumedă mai trebuie lasată la foc mare. La timpul de gătire încă fac teste, dar concluzia de bază e că mai bine îți iese puțin arsă, decât puțin crudă. Și încă n-a ieșit vreuna arsă :D.

Când e scobitoare curată și coaja rumenită scot tăvile pe masă. Ca să nu se umezească, de la condens, scot pâinea din tăvi pe loc. O las la aerisit transversal pe tăvile din care au ieșit.

Recomand cu mare căldură această rețetă. Eu am fost sceptică la început, până am ronțăit primul colț. Aluatul durează doar cinci minute, plus timpul de cuptor. Cel de crescut nu se pune pentru că e timp de lene ăla. 🙂

Etichetat , , , , , ,

Lorax și outfit post

Tocmai am descoperit acest draft pe care îl credeam pierdut. E din prima zi când m-am tuns, am fost la Lorax, protectorul pădurii și eram într-o fustă făcută de mine.

Filmul e o adaptare după Dr. Seuss, vesel și captivant, îți reamintește de sensul copacilor. Într-un oraș tehnologizat, supraîncălzit și suprapopulat poți uita ușor de copaci și importanța lor. Dacă am avea mai multe zone verzi, vara ar fi suportabilă  și nu ar fi călcate parcurile în picioare de fiecare dată când dă soarele puțin.

Mai bombăn eu din când în când că, dacă aș fi primar, aș cumpăra terenurile din centru părăsite și năpădite de vegetație și le-aș transforma în parcuri în spiritul lui Gaudi, aș pune taxă în centru pentru mașini și aș obliga oamenii să folosească parcările construite. Iar când mă satur să bombăn ca toți cei din jur, mă duc și plantez copaci. Sau, după cum propune Mai Mult Verde, fac cadou un copac. Și după aceea mă simt ca Lorax, plină de speranță.

lorax spider

Și, să trecem la haine… Fusta e din primul tipar construit pentru mine, material tăiat pe bie, ștafirul făcut de mână, cu triunghi de întăritură la șlit, butonieră făcută de mână… adică 5 zile de lucru. Odată trebuia să ajung să fac și asta, iar următoarea va lua mult mai puțin. Atât m-am axat pe haine făcute pentru alții că aproape am uitat aceste detalii care m-au făcut să mă orientez spre modă și croitorie.

În rest, am o cămașă în polka dots Marks&Spencer, decolorată dar nu mă îndur să o dau, geacă H&M și botine no name pătate de ploaie.

Când am ajuns acasă, după film, am descoperit că aveam un mesaj din partea calendarului:

crackpot-calendar Aled Lewis elephant mammoth

De trei ani am devenit dependenți de calendarul Crackpot, calendar făcut de ilustratori din toată lumea. E săptămâna mai voioasă când ai mesaje frumos desenate ce te așteaptă pe birou.

S-au întâmplat multe, a fost o zi frumoasă, mă bucur că am reușit să scriu acest post până la urmă.

I just discovered this draft I had thought was lost. It’s from the first day I cut my hair when I went to The Lorax and I was wearing a skirt I had just made. 

The movie is and adaptation after Dr. Seuss, engaging and cheerful, it reminds you of the meaning of trees. In a city full of technology, overheated and overcrowded you can easily forget about trees and their importance. If we had more green areas, summer would be bearable and parks woldn’t be overcrowded every time the sun comes out a little. 

I grumble every now and then that, if i were the mayor, I would buy the forgotten-vegetation flooded lands in the centre and transform them in Gaudi style parks, I would tax cars to enter the centre and I would force people to use the built parking spaces. And when I gent tired of grumbling like everyone else, I plant trees. Or, like Mai Mult Verde suggests, I gift a tree. And then I feel like Lorax, full of hope.

Now, onto clothes… The skirt is made out of my first personalised self drafted pattern, with the fabric cut on the bias, a hand sewn slipstich, an arrowhead reinforcement at the backslit, handsewn buttonhole… all of it took 5 days of work. I was bound to do this at some point, and next time it will take less. I focused so much on clothes for other people, that I almost forgot theese tiny things that made me take a turn towards fashion and sewing.

The rest of my outfit is an old decolored Marks&Spencer skirt which I cannot bear to give away, a H&M jacket and rain spoiled no name booties.

When I got home, I discovered that my calendar had a secret message for me.

For three years already we have become addicted to the Crackpot calendar, made by illustrators all over the world. The week is more fun when beautifully drawn messages wait for you on your desk. 

So all in all, that was a good day, I’m glad I got to write this post after all. 

Etichetat , , , ,

Ecologizare Făgăraș cu Terra Ecologica

Weekendul trecut a fost o ecologizare în Făgăraș organizată de Terra Ecologica. Pentru că e deja a treia, iar eu am participat la prima, care a durat o săptămână, 22-28 august, voiam să laud puțin ONG-ul ăsta.

E o organizație mică și serioasă, prima care a început împăduririle, cel puțin în zona București. Această inițiativă de a curăța munții vine de la niște montaniarzi originali, care respectă și admiră muntele și devin mai buni prin asta. De când sunt mică particip la acest tip de acțiuni, am avut și o ecologizare organizată împreună cu ai mei în Rarău, ce se va repeta.

Principiul este simplu: dacă tot cari conserve pline după tine la munte, poți căra conservele goale înapoi. Chiar dacă sunt munți de gunoaie (sic!) în jurul tău, nu e un motiv să adaugi și tu la grămadă. Ne-am îngrozit cu toții, și turiști și ecologiști, de câte gunoaie erau la refugii. Și, din păcate, majoritatea erau lăsate de străini, ușor de recunoscut după ambalajele în diverse limbi necunoscute. Deci delăsarea este cel mai ușor de imitat. Sau poate sunt doar la fel de needucați precum noi? Eu cred că e mai degrabă puterea exemplului.

Am avut un traseu frumos, mai sus de Lala ne-am pornit spre Fereastra Zmeilor, sau Portița Arpașului (după cum îi zice harta), după care e traseu de creastă, trecând prin La 3 pași de moarte (ce nume frumoase, pline de poveste) ajungi la Călțun, după un urcuș abrupt pe Vf Mircii te bucuri de un coborâș la fel de abrupt dar cu priveliște spre lacul Podul Giurgiului. De acolo am coborât și am tras noaptea la cabana Turnuri. Scopul ecologizării a fost să curățăm cât mai mult de la cele mai frecventate refugii, de aceea în fiecare dimineață am urcat la un refugiu, iar seara am coborât cu gunoaiele. Așa am curățat refugiile de la Fereastra Zmeilor și Călțun. La Podul Giurgiului am curățat și seara când am ajuns și dimineața înainte să plecăm.

În prima poză se vede creasta spre care ne îndreptăm, iar în cea de mai sus curățăm groapa  de lângă refugiul Fereastra Zmeilor. Soluția găsită de alții la refugiul acesta, ca peste tot în Făgăraș de altfel, a fost să lase doar conservele într-o groapă special marcată. În poză se vede semnul, în culorile traseului, cu săgeata arătând spre capul meu. Mai trebuie niște becuri care să se aprindă în ordine, să sublinieze direcția. 😛

N-au avuto idee rea oamenii, au lăsat cele mai grele gunoaie care  nu miros (dacă sunt goale) și când se oxidează și de dizolvă toată chimicalele cu care au fost tratate, sunt în mediul lor natural. 😀  Însă, încurajează alte gunoaie prin comportament maimuțăresc, durează sute de ani până se degradează și sunt o resursă atât de prețioasă.

Acesta este un argument pe care vreau să insist, reciclarea și tot comportamentul conștient ecologic sunt în primul rând pentru oameni și pentru specia noastră. Majoritatea mesajelor în aceasă direcție spun că distrugem planeta pentru sensibilizare. Într-adevăr o distrugem, luăm de bun ceea ce primim de la ea, consumăm în câteva secunde materii prime care au durat sute de ani să ajungă în stadiul în care să ne folosească nouă, stratul arheologic al generației noastre de consum va fi probabil plin de gunoaie, etc. Însă, în ciuda tuturor acestor probleme și agresiuni planeta va supravețui. Poate vor dispărea toate speciile pe care le cunoaștem acum, intoxicate de gunoaiele noastre, dar alte specii mai rezistente vor evolua. În decursul a mii de ani gândacii vor predomina, cei mai rezistenți și adaptabili, nu noi. Știu că este ceva foarte îndepărtat, dar acțiunea de acum dictează direcția. Iar indiferența sau imitarea este o decizie, deși nu o realizăm de fiecare dată.

După ce am curățat, am coborât fiecare cu ce-a putut duce. În prima zi am fost patru oameni, fiecare a cărat trei sau patru saci, unul de conserve și restul de plastic și alte ‘chestii’ ușoare. Parcă la sfârșit erau 15 saci. Deși nu am eliberat toată groapa, s-a cunoscut și vor fi oameni care o vor rata cu ocazia asta.

Sacii de aici, de la refugiul Călțun, au fost una dintre cele mai grele experiențe prin care am trecut. La câte gropi de gunoi am curățat până acum, niciodată nu mi s-a făcut rău. Acum da, iar gunoaiele astea se adunau la intrarea refugiului. Dimineața te trezești să admiri răsăritul și ești întâmpinat de cel mai încântător damf. 🙂 În schimb am avut norocul să ne ajute niște băieți să-i cărăm la vale.

 Ce bucurie să mai vezi și pe alții care gândesc la fel .:)

O mică pauză pe drumul de întoarcere. Aici ne-am oprit să lăsăm resturile menajere la îndemâna unor creaturi care ar putea să le folosească, în loc să se irosească.

Unul din avantajele voluntariatului este că întâlnești oameni faini cu care sigur ai măcar muntele și ecologia în comun. N-am întâlnit vreo excepție până acum. Acesta este Sergiu, voluntar veteran ca și mine, numai că mai tinerel, care a fost însoțit de Morgen Rot, pe care îl vedeți în poza de mai jos.

Aceasta este Fereastra Zmeilor. Destul de mică dar totuși impresionantă că s-a format așa, că a dat naștere unei povești prin numele ei. Iar Morgen Rot, un ‘pârș‘, căruia tot îi spuneam ‘șpâr’, care călătorește peste tot în lume și vrea poze ca suveniruri.;)

Aici suntem La trei pași de moarte care la început a fost doar un coborâș și un urcuș pe lanțuri dar după aceea au mai venit niște prăpăstii care cred că erau incluse în aceeași zonă. Aici e cea mai relaxată urcare, doar de asta ne-am oprit să facem poze, să pară periculos că ne ținem de lanțuri. 😀

Uite-l și pe Morgănel cum urcă. 🙂

Popasul dinainte de Vf.Mircii abrupt pe oricare parte o iei, dar după el era refugiul Lacul Giurgiului. Aproape nu mai aveam apă la pasul ăsta, următorul izvor fiind la refugiu. Oricum, ne-a ars soarele ăsta și acum am urme de la pantalonii scurți. 🙂 Am avut noroc de soare în Făgăraș, fenomen destul de rar, din câte spun legendele.

La refugiul Podul Giurgiului erau două astfel de gropi, plus una în curs de formare. Lacul și râul era plin de pungi și ambalaje zburate, turiști treceau permanent, veneau 2-3 noi, dispăreau 2-3 care stătuseră pe acolo, mai scăpau chestii în urmă.La Podul Giurgiului sunt două refugii, cel vechi care e precum cel de la Călțun și cel nou care e dublu ca mărime, cu termopane izolație modernă, niște paturi din grilaje mari, cam înfricoșătoare în opinia unora. În schimb erau panouri solare care alimentau aceste leduri. 🙂 M-am bucurat mult să le văd. Următorul pas: o priză. 😀

A doua zi am atacat gropile cu mai multe forțe, a venit ajutorul care a urcat din cealaltă parte a muntelui. Voluntari de la TransMont Făgăraș, Diana, Andrei și Răzvan, toți urmau să treacă într-a noua în câteva săptămâni și totuși cu timp pentru curățenie și munte.

Și am strâns 25 de saci. Toți erau de conserve sau de lucruri adunate din apă, deci foarte grei. Am hotărât să mai facem o ecologizare și să-i ridicăm data viitoare. Cu ajutorul sacilor adunați se vede și refugiul cât de mare e. 🙂

Ei și aici e groapa acoperită. Dacă n-ar fi același cort albastru nici eu nu mi-aș da seama că acolo afost o groapă de gunoi 😛

O pauză înainte de coborâre unde l-am recuperat și pe Nae fondatorul Transmont. Am profitat de soare, am luat o îmbucătură și înapoi la drum.

După cabana Podragu la care am stat cât să ne regrupăm și să bem un ceai am continuat spre Turnuri, unde urma să dormim. Pe cărare ne-am întâlnit cu ceata de măgăruși care aduceau cola și bere pntru cabana. Trebuie să recunosc că m-ar tenta să fiu cabanieră măcar un sezon. Te angajează după CV, durează toată vara, ai numai numai munți în jur, vezi măgărușii zilnic, ce poate fi mai frumos?

Am primit o cameră cu zece paturi suprapuse, am dormit sus, ca și acasă de altfel și am rezolvat mistere până am adormit. A fost ca în tabăra în care n-am fost când eram mică. 😛

Zmeură

Următoarea zi am pornit de dimineață, pentru că urma o coborâre de șase ore, cu speranța că prind trenul înspre București de la 15.00 din gara Ucea (alt nume exotic). Pentru că eu eram singura care trebuia să plec mai devreme, mi-am luat la revedere cum trebuie, mi-am umplut stomacul cu multă zmeură și mure, buzunarele cu pietre de toate culorile și bidonul cu apă de munte.

Mure făgăraș

La tot pasul erau cascade, înverziți și picurători ca-n Amazon, o intrare de veche mină părăsită, numai aventuri.:)Restul echipei a continuat fără mine spre Scara, unde s-au mai întâlnit cu vreo patru, ca să curețe la acel refugiu. Au avut neplăcuta surpriză să fie mult mai multe gunoaie decât cu două săptămâni în urmă, când trecuse iscoada pentru estimarea sacilor. Am regretat că n-am mai stat, aș fi fost de ajutor.

Toată ecologizarea asta e o dovadă că fiecare om contează, că fiecare om poate participa la schimbare. Dacă fiecare s-ar strădui să facă cât poate de bine în colțul lui, să încerce să-și depășească limitele cu fiecare nouă problemă, în curând ne-am da seama că am participat la schimbare și că nu e nimic chiar atât de negru. 🙂

ECOnștiință: O explicație

După cum ziceam, voi începe o serie de posturi care descriu schimbările mele din ultimii doi ani pentru a fi cât mai eco. Termenul de eco s-a denaturat deja, pare că vorbesc despre un trend, dar nu și pentru cine înțelge scopul ecologiei în ansamblu. Totul este într-un echilibru foarte fin în natură și orice mică acțiune de-a noastră influențează într-un fel sau altul. Am vrut să fiu sigură că eu personal influențez cât mai puțin negativ. Și sper, că dacă am să vă arăt că nu e așa de greu, am să mai atrag câțiva oameni după mine.

Pot să zic cu mândrie că am fost educată în acest spirit. Mergeam foarte des pe munte când eram mică și, poate comunicam eu altfel cu natura, dar nu puteam să uit să strâng gunoiul, să nu fiu gălăgioasă dacă vreau să văd animale, să nu distrug semne, etc. Lucruri care țin de politețe pur și simplu.

Acum doi ani, după locuit în București, privată de munte și mișcare, duceam gunoiul plin în ficare seară și beam obligatoriu sucuri în fiecare zi am descoperit amprenta de carbon (traducere liberă :P). Din cauză că locuiesc într-un oraș mare, într-un bloc neizolat, nu reciclez și mănânc carne, impactul meu asupra planetei este mare. Acesta a fost declanșatorul. După aceea am început să citesc mult pe acest subiect și să aflu ce pot face să reduc cât mai mult.

Consider esențial să gândești responsabil și  pe termen lung, nu numai pentru planetă și comunitate dar și pentru tine. Îți organizează mintea diferit și te ajută deseori să îți organizezi prioritățile ușor și obiectiv. Așa am învățat că informarea continuă e singura care mă ține departe de controversele și trendul acestui domeniu. Poate sunt vagă acum, dar când am să vă bombardez cu youtube-uri, tedtalk-uri și articole va fi puțin mai clar. 🙂

Modă LaBOMBA: Parada femeilor evacuate

Sâmbătă a fost o zi plină, plină. Am ajuns acasă de la cartare m-am schimbat și țup în 117 să ajung în Rahova.  La 19.00 începea Parada Femeilor Evacuate, un eveniment organizat de Ofensiva Generozității. Modă cu mesaj, asta chiar că voiam să văd!

Ofensiva Generozității e un ONG care s-a axat pe evenimente în care arta este canalul prin care se transmite un mesaj, atrage atenția societății asupra unei probleme. Parada Femeilor Evacuate a fost un eveniment în care membrii Centrului Comunitar LaBOMBA au donat haine pe care nu le mai purtau pentru a fi transformate în modă sub amprenta lui Olah Gyarfas, avantgardistul pret a porter de la Rozalb de Mura.

Evenimentul a fost centrat pe această prezentare de modă. A fost acompaniat de Biluna Jam Session (iordache, Mandela, Electric Brother, Emi Ionescu şi copiii din Rahova-Uranus).

A fost o atmosferă specială, foarte călduroasă. Țiganii/rromii (politically incorrect, dar plin de moștenire/ politically correct) au un mod foarte aparte de a se bucura de viață și și-au pus amprenta de energie în spectacol, a fost un deliciu.

M-am ținut de promisiune și am confiscat aparatul să am poze să pun.

După cum se vede, centrul comunitar nu se cheamă degeaba LaBOMBA, decorul cu stâlpi din oglinzi și tavanul spart vorbesc despre istoria locului.

Copiii care au participat la cântare au făcut și atmosferă dansând fără întrerupere pe scenă. 🙂 După câteva cântece foarte frumoase, în care copiii cântau fie la bongo, la flaut, la xilofon și a fost și un îndrăzneț care a dat-o pe voce, a început parada. Asta a fost melodia mea preferată :

N-am să comentez toaletele că aș șterge de prea multe ori înainte să dau publish :D, dar mi-a plăcut mult ce am văzut, și mesajul și creatorul și muzica, tot.

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 1

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 2

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 3-1

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 4-1

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 4-2

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 5

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 6

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 7

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 6

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 8

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 8-2

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 9

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 10

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 11

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 11-2

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 12

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 13

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 14

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 15

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 16

parada femeilor evacuate olaf gyarfas 16-2

Și una ca să vedeți atmosfera de la sfârșit: