Ieri, sâmbătă, furtună de zăpadă, vremea perfectă pentru plimbări. Ca restu’ lumii ne-am dus într-un hypermarket să facem cumpărături (doamne ce plin a fost! nu mai fac asta veci!). Am avut și un motiv secundar mai aparte, unul culinar. 😛
Ei, pe autobuz, care mie mi se pare un loc minunat de descoperit și învățat, ca orice loc unde se perindă oameni diverși, mi-a atras atenția un personaj. Că altceva nu putea fi :).
O femeie care avea un palton special împletit de ea. Mi-am dat seama că era împletit de ea pentru că avea și o căciuliță care avea alt tip de împletitură, dar era una dintre culorile paltonului, aceeași lână. Nu știu cât durează să faci așa ceva, dar e impresionant. Îți trebuie și tipar, alternezi culorile, împletitură dificilă de tip lanț, după aceea căptușeala și o mică blăniță cochetă la glugă. E muncă serioasă, dar și efectul e pe măsură.
Poate aceste mici talente sunt încă văzute greșit prin perspectiva societăți consumeriste de azi. De ce să stai 6 luni să împletești un palton când poți să-l cumperi din magazin, mai ieftin și mai rapid? Poate doar ca să-l prețuiești mai mult. Ca să ai puțină independență. Sau doar să îndrăgești mai mult lucrul, să aibă o poveste și o valoare. Să-i creezi propriul personaj. 😛
Pozele sunt făcute cu mobilul și în grabă. Mi s-a declanșat și blițul din greșeală la un moment dat și credeți-mă, nimeni nu vrea să vadă blițul de la mobilul ăsta. E o armă. 😀
Noroc că tot autobuzul a coborât la aceeași stație, am prins lumina naturală, se vede textura perfect. Acum observ că și pantalonii par împletiți, trecem în obsesie deja. 🙂
Dexez 