Inspirație: Tapiseria contemporană

Sâmbătă, după prostestul pentru Roșia Montană, la care am ajuns destul de târziu pentru că am confundat piețele Constituției cu Revoluției(după 10 ani de București încă pățesc asta ), am hotărât spontan să tragem o fugă pe la MNAC.

Noi mai aveam doar vreo 15 lei prin buzunar pe termen nedeterminat, dar fix în momente disperate îți vine să te răsfeți. Și bine am făcut. Arta este terapeutică. Pentru 5 lei ți se oferă ocazia să-ți schimbi perspectiva asupra lumii. Ceea ce nu e puțin lucru.

N-am apucat să vedem decât două etaje, primul cu mișcarea Fluxus din Germania, unde am avut surpriza să repet niște germană ad hoc: „Eine lange Geschichte mit vielen Knoten” (O poveste lungă cu multe noduri) și să interacționăm cu arta. O expoziție foarte frumoasă, cu multe surprize, care din păcate s-a terminat astăzi, de asta nici nu voi insista.

Am fost mai acaparată de al doilea etaj, din interese profesionale :P: Reînnoirea tapiseriei contemporane din ’50 până astăzi. 35 de tapiserii imense, realizate după lucrări celebre și în colaborare cu artiștii. M-am uitat și la filmul de prezentare care descria tehnicile de țesere, haute și basse lice, procesul de vopsire și tradițiile și inovațiile manufacturilor. Toate tapiseriile sunt făcute manual în cele două manufacturi naționale din Franța, Gobelins și Beauvais. Fiecare avea precizat maestrul tapiser, numărul de culori, compoziția și bineînțeles artistul cu lucrarea sa.

Ce pot să zic, orice descriere în cuvinte nu le face mare favoare, merită văzute și mirosite 🙂

Preferata mea 🙂

Old movies obsession: Gilda

Revin cu obsesia mea cu filmele vechi. Am descoperit un canal special cu filme vechi. Nu sunt toate filmele din lume, dar sunt filme bune.

Totul a reînceput când am citit un articol de pe The Dainty Squid, o fată amuzantă cu părul albastru cu o pasiune pentru vintage, cusut și pisici (trebuie să existe și o comunitate pentru că știu multe fete cu aceleași pasiuni, eu sunt clar una dintre ele), 3 sfaturi care să te țină motivat când lucrezi de acasă. Și primul dintre ele era să ai o listă de filme pregătite care să te însoțească la cusut. Și am început să caut filme la care să mă uit. Și a funcționat, cusutul merge mai ușor așa. Probabil de asta se făceau sarcinile astea într-o clacă înainte, e mai ușor să faci sarcini repetitive când vorbești cu cineva, asculți și spui povești. Cusutul cu filme e ca un fel de ‘clacă solitaire’. 😛  Dau și eu cu presupusul, sunt foarte surprinsă că a funcționat.

În schimb, în filmele vechi mai găsești ceva, pe lângă povești bine spuse…haine frumoase și impecabile.

O_O

Și filmul e la fel de bun. Chiar nu mă așteptam. Din trailer părea că face crize tot timpul și l-am evitat multă vreme cu bună știință. Dar e un film foarte bun, bine jucat, bine regizat, poveste palpitantă, the works.

Nu vreau să dau spoilere, că se poate găsi oriunde un rezumat al filmului, prinde bine să intri în poveste, în atmosferă. Câteodată cred că trebuie să ai o anumită genă ca să te atragă filmele astea mai degrabă decât cele noi, pline de efecte speciale realiste, muzică emoționantă, dinți perfecți și ce-o mai fi.

Dar să mai vorbesc despre haine.

There’s the house dress. Nu cred că toate femeile se îmbrăcau așa, oricum e vorba de o cântăreață căsătorită cu un milionar, cu un fler pentru dramă, dar ce imaginație!  Să te îmbraci așa în casă, parcă devine o experiență foarte interesantă deodată, ca și când ceva misterios se va întâmpla. 🙂

Jacheta asta din paiete e lungă, n-am reușit să o surprind întreagă, era cadrul prea scurt, dar e perfectă pentru covorul roșu chiar așa cum e în film.

Ăla e meniul meu de VLCplayer, poate-l recunoaște cineva. 🙂 Rochie creion cu umerii lați, subliniază silueta clepsidră sau creează iluzia că ești foarte slabă, în funcție de corp. Curea cu ținte, brățări cu ținte… Din nou, poate fi purtată astăzi, cu umerii puțin micșorați totuși.

Și preferata mea, tot o rochie de casă, cu mâneci bufante, metri de mătase transparentă tăiată pe bie și, obsesia mea din ultima vreme, pliurile perfecte la umeri. Cu paiete și gulerul care a revenit acum peste tot pe podiumuri.

Poate de asta nu vreau să povestesc ce s-a întâmplat în film, pentru că trebuie văzut. Pe mine hainele m-au ajutat să intru pe o anumită frecvență, fiecare cu plăcerea lui. Și sunt lucruri interesante de citit după, despre film. De exemplu că toate hainele au fost făcute de Jean Louis, care a mai lucrat și cu Marlene Dietrich  și cu Marylin.

Oser în Cluj

Ne-am luat o vacanță mai lungă, demult n-am stat pe îndeleteacasă și cu prietenii. Așa că am plecat spre casă cuo escală de o săptămână la Cluj. Ne așteaptă un concert fain, The Egocentrics, chiar în jumătate de oră.

Am ajuns cu trenul la  6 dimineața, dupămulte aventuri, am venit ne-am lăsat bagajele și am pornit spre Oser. Am nimerit cu un taximetrist care nu fusese demult și ne-a dus la o poartă închisă. Deși ne-am plimbat prin zonă destul, tot am ajuns prea devreme. Credeam că târgul se închide la 12.00 și că era deja animație. La 11.00, când am plecat, încă se montau standuri.

Îmi plac mult târgurile astea. În fiecare oraș în care merg, fac tot posibilul să ajung la cel de acolo. E un loc în care simți vibrația orașului altfel. Într-un fel faci parte din viața oamenilor ăia, pentru câteva secunde. Fiecare obiect este mai frumospentru că are o poveste. 😀 Îmi place când lucrurile fac asta.

Deși am văzut multe lucruri frumoase, am lautdoar mărunțișuri și un palton bleumarin, military inspired. De abia aștept să-l iau diseară la concert. Poatereușesc să mai pun un outfit, că tot am vreo 10 fotografiate și niciodată arătate.

Pentru că de dimineață era cam pustiu, toți ne-am simțit într-un mod ciudat trași deșuruburi. Peste tot unde vedeam rîmâneam să ne uităm îndelung. Parcă se potrivesc cel mai bine în peisaj.

Am văzut și niște coșuri perfecte pentru posibila bucătărie din Cluj, cu multe culori diferite ramificate dintr-una.

Așternut Luna

S-a ivit ocazia unei excursii neprevăzute în Italia, împreună cu sora-mea Ana și Matilda ei, despre care de opt luni (pline) trebuie să vă povestesc mai multe.

Cum vizita în Italia a fost gândită în jurul zilei de naștere a Lunei, fetița care tocmai împlinește doi ani, a unor buni prieteni mutați pe acele meleaguri, am hotărât să facem un cadou special. Am plănuit un așternut personalizat. Adică l-am pictat noi. Și nu oricum, cu șablon, am creat o textură, lucru pe care visez să-l fac demult.

După vreo două săptămâni de brainstorming ne-am hotărât și am făcut o săptămână de teste. Acum putem zice amândouă că stăpânim tehnica, următoarele texturi vor fi mult mai ușor de făcut. Ne-am hotărât să facem pisici, ce surpriză! Luna are o jucărie preferată în formă de pisică, deci n-am fost egoiste, în schimb am ales ceva cu care relaționăm amândouă. Am ales culori pornind de la siclam, n-am vrut să fie numai roz, clasic pentru fetițe, deci este și violet, roșu, oranj, ocru divese nuanțe intermediare care respectă aceste culori. Am folosit și un material în pătrățele care să completeze culoarea texturii noastre. Ce mai, un deliciu! 🙂

Așa arată șablonul după câteva folosiri. Am avut chiar două ca să lucrăm mai repede.

Așa arată un detaliu din textura de pisici.

Așa arată așternutul frumos aranjat pentru prezentare și versiunea noastră a unui iepuraș care să se joace cu pisicile. Iepurașul Miffy (site-ul e cu sunet) e pesonajul preferat al Lunei, așa că l-am interpretat în realitate, să aibă ce strânge noapte în brațe.

Și încă un detaliu din așternut. Am folosit nasturi roz și mov și ață oranj, toate se potrivesc. Fețele de pernă au o parte cu textură și o parte în pătrățele. Cearceaful e cu elastic (e mai practic așa, mai ales pentru copii) și e cu pătrățele. Iar plicul are o parte cu textură și o parte simplă, ca să nu încurce la dormit, nici textura, nici pătrățelele care neîntinse ar putea avea diferențe de moliciune. 🙂

Sper să vă arăt niște poze cu așternutul folosit în pătuțul Lunei. Acum mă grăbesc să ajung cu el la timp. 😛

Luminariu

De când n-am mai scris pe aici, mi-am luat un mic job, care mă provoca să învăț lucruri noi, printre care și să-mi aprofundez tehnica de fotografie, și să fac parte dintr-un proiect frumos. Va fi gata în curând, o să povestesc mai multe atunci, între timp puteți să aruncați un ochi aici.

Azi am avut o misiune nouă, trebuia să fac pe fotograful, dar într-un cadru nou. Trebuie să recunosc că m-a prins molima asta cu fotografia. Cu fiecare poză pe care o fac învăț mai multe și înțeleg mai bine, cred că e drogul meu, să învăț ceva nou. 😀 Fiecare conexiune nouă mă destinde și mă face să zâmbesc. E ciudat să descriu sentimentul, mai ales aici.

Am făcut poze într-o clădire foarte frumoasă, cu luminariu (Primăria Sectorului 2, de la Obor – n-am vrut să zic să nu dau în comercial :P, dar poate e cineva curios). Am făcut multe poze de prezentare sau care să scoată arhitectura în evidență și, nu m-am putut abține, să n-o fac și pe asta.

Îmi place lumina asta, căldură într-un spațiu rece. Nu mi se pare că e meritul meu, era acolo. Doar am văzut-o. Îmi place că este un model, îmi amintește de haine.

Nah, m-am lăudat destul. 🙂

 

Filmele lui Adrian Oianu

O restanță de pe 1 septembrie. Mult promisele imagini de la Adrian Oianu, „Not Cool”. Numai că nu sunt fotografii, ci un filmuleț:

E o idee foarte bună să faci video mai degrabă, decât poze, pentru modă. Trebuie să vezi materialul în mișcare, fața, spatele, laterala, lumina reflectată pe diferitele cute, pliuri… e altceva. Oricum nu e aceeași chestie cu a fi fizic acolo, poate doar tehnologia HD e capabilă să redea aceeași fidelitate a imaginii.

Am avut deseori sentimentul că atunci când sunt în fața a ceva frumos, măreț și scot aparatul să fac o poză, mi se pare că surprind ceea ce văd. Dacă arăt pozele alea cuiva acasă ăla cască lângă mine pentru că nu redau același sentiment, se aplatizează într-un fel. Este normal, lentila distorsionează, chiar și la profesioniști, numai că ei știu să profite de defectele ei. Gata cu perorația despre imaginea virtuală. Să revenim la haine. 🙂

Îmi place că această colecție e promovată și în alt fel. Este vorba despre Tactile Project, o serie de video-uri care creează un personaj. E o anumită fată care poartă aceste rochii, care din când în când e supărată, alte ori e romantică, de cele mai multe ori e veselă. O vedem cum se simte bine peste tot unde merge, pe câmp, prin pădure, într-o cameră verde superbă, nu neapărat datorită hainelor, ci pentru că hainele o reprezintă.

Sunt convinsă că pentru fiecare om există un stil ideal, care îi avantajează corpul, îi reprezintă personalitatea, este comod, creativ și nou prin creativitatea sa. Trebuie să te explorezi puțin ca să ajungi la așa ceva.

Asta îmi exprimă mie filmele lui Oianu, explorarea pe care o pot încuraja hainele. Sau tactilul, de ce nu? Pentru că despre asta e vorba până la urmă. Cel puțin pentru mine.

Preferatul meu este chiar ultimul film, cel cu camera verde superbă.

{Sunt numai pe facebook și pe site-ul oficial, deci nu pot să le integrez în acest post.}

Inspirație: Nasturi

M-am gândit să-mi fac o mică rubrică în care să pomenesc lucrurile care mă inspiră. Deși sunt multe, nu le consider pe multe demne de pomenit, e o conexiune mică în mintea mea care se transformă mai încolo într-o idee bine definită. Cred că atunci când ajung la idee, pomenesc lucrul care m-a inspirat. Vreau să pomenesc și conexiunile.

Astăzi, nasturi…

Sursa

Și cum stăteam eu liniștită pe net acum vreo două zile, primesc un link de la prietenul meu. El e pasionat de construcția literelor, design grafic și de orice înseamnă design și i-a plăcut aceată agenție.  Am fost și eu foarte impresionată, tot ce e pus la portofoliu e impecabil realizat, reușesc să îmbine latura „crafty” în scopul lor final.

Îmi place că aceste modele cu nasturi sunt gândite ca niște afișe din material și nasturi, ceea ce se numește „wall-hangings”. Sunt pentru autopromovarea agenției Multistorey și sunt făcute manual începând idn 2004. În 2004 nu știa nimeni de renașterea mișcării arts’n crafts.

Sunt inovative pentru promovare, unii știu cât de reticentă sunt față de acest domeniu, folosesc culoarea frumos atât pentru un design plat, cât și unul real. Frumos!

Să vedem unde se produce următoarea conexiune. 🙂