Jurnalul și motivația/ A Journal and motivation

Motivația mea de a face lucruri e întotdeauna pe aceeași curbă ciudată, foarte intensă la început, foarte redusă pe parcurs.

Auto-motivațiile pozitive, precum vizualizarea fantezistă și plină de excese a scopului meu împlinit, cum e plin internetul de recomandări, nu prea au funcționat pentru mine. M-am trezit că am impresia că am terminat, că greul a trecut și nici nu începusem și… deodată nu mai aveam energie și entuziasm de nimic.

Apropo de asta, e un articol despre puterea gândirii negative, de fapt echilibrarea entuziasmului gândirii pozitive cu precauția gândirii negative pe 99U, care explică de ce creierul nostru are nevoie de asta pentru a se menține motivat.

În cazul meu, poate e lene, creier educat prost la vârstă fragedă, ce alte explicații am găsit și nu m-au ajutat. Ideea e că vreau să aflu problema și să o rezolv.

Și unul din punctele mele forte, dovedit de-a lungul anilor, e că sunt perseverentă. Poate nu în ritmul și calitatea pe care le-am visat, dar revin la aceeași problemă de câte ori trebuie. Ca blogul ăsta, de exemplu: diferitele ritmuri in care am scris aici sunt poate singura atestare publică a revenirii.😀

Acum două zile am dat peste acest film, de pe noul meu site preferat 99U:

Am un raft dedicat jurnalelor mele, ținute de-a lungul anilor, în bibliotecă. Am simțit dintotdeauna nevoia de a ține un jurnal. Poate nu mă confesam cuiva, dar îmi vărsam emoțiile negative în acele pagini. Însă, jurnalul meu a fost dintotdeauna aproape de mine doar la momentele grele, momente care nu-mi venea să cred că există în viața mea și voiam să le depășesc.

Dna Amabile (ce nume predestinat în lucrul cu oamenii!) m-a învățat să-mi înregistrez micile progrese. Adică jurnalul meu să nu fie acolo doar la greu, ci și la bine. Și, cel mai important aspect, să recitesc ce-am scris după o perioadă.

N-am scris în jurnal așa decât de două zile, dar deja simt efectele benefice. Trăiesc cu intensitate acel moment când mă bag în pat și jurnalul e acolo. Și e momentul să-mi revăd momentele forte ale zilei. Faptul că am o misiune clară, să punctez progresele sau stagnările din proiectele mele de lucru au transformat în doar două zile obiceiul de a scrie ce mi se întâmplă, într-unul pozitiv. Căldura plapumei și scrisul cu stiloul par să-mi ofere mare confort, mă pregătesc pentru un somn relaxant plin de vise vindecătoare, tocmai datorită trecerii în revistă a zilei cu bune și rele.

Iar a doua zi continui lucrul de unde am rămas. Pentru unii oameni, acesta e un proces natural. Pentru mine abia devine.

Iar asta mă face să mă gândesc la Marele Gatsby (spoiler alert!) și pasajul din jurnalul său, de la finalul cărții. Acele câteva rânduri în care el își face o notă mentală să nu mai fumeze, pentru că nu-l ajută în scopul lui general, au făcut deodată personajul complex, puternic și hotărât să-și schimbe viața.

Dacă mai e cineva care-și dorește să ducă la capăt un proiect personal, cel mai greu de pus pe primul plan, poate ăsta e sfatul de care era nevoie.

//

My motivation to do stuff has always been on the same strange curve, very intense at the beginning, very low in the process.

Positive self-motivation, like the excess fantasy visualization of my already achieved purpose, of which the internet is full of, have never really worked for me. I found myself believing I was finished, that the rough times were over and I never even started and… all of a sudden I had no energy or enthusiasm to do anything.

On this subject there is a nice article on 99U, about the power of negative thinking, specifically on balancing the enthusiasm of positive thinking with the caution of negative thinking, which explains why our brains need this to stay motivated.

Maybe my case is just about sloth, a bad educated brain from an early age, whatever else there is that could explain it and never helped. The basic idea is that I want to find out what it is and solve it.

And one of my strongest suits, proved along the years, is that I persevere. Maybe not at the rhythm or the level I would like to, but the same problem comes back to me, again and again, no matter how many times it takes to solve it. Like this blog, for instance: the different rythms I had in writing here are the only public assessment of coming back.😀

Two days ago I stumbled upon this movie, on my new favorite site 99U.

I have a special shelf in my bookcase dedicated to the journals I have been keeping along the years. Maybe I have never confessed to my journal, but it was a good way of channeling my negative thoughts in those pages. But my journal has always been there only for the bad times, those times when I couldn’t believe that something like that existed in my life and I just wanted to get over them.

Mrs. Amabile (what a name, destined for working with people! amabil=nice, kind) taught me that I should also register the small wins. As in, my journal should be there for the better too, not only the worse. And, the most important aspect that I often overlook, to read what I have written after a while.

I have just starting writing in my journal like this two days ago, but I already feel the positive effects. I intensely live that moment when I tuck myself to bed and the journal is there. And it’s time to look back at what stood out to me during the day. Having a clear mission, to review the wins and setbacks of my work day, have transformed my habit of writing things down, into a positive one.  The warmth of my blanket and writing with a inkpen seem to offer me great comfort, they prep me for a relaxing sleep full of positive dreams.

And the next day I pick up work where I left it. for some people this is natural. For me it’s just beginning to become.

And this somehow makes me think about the Great Gatsby (spoiler alert!) and his journal at the end. How the few lines where he made a note to himself that he should quit smoking because it interferes with his purpose, suddenly added depth to that person, he seemed strong and determined to change his life.

If there is someone else that wants to complete a personal project, the hardest one to prioritize, maybe this is the advice you needed.

Etichetat , ,

2 thoughts on “Jurnalul și motivația/ A Journal and motivation

  1. Diana spune:

    si pe mine m-a marcat jurnalul lui Gatsby de la finalul cartii, in adolescenta. dar….el nu a sfarsit-o prea bine. era prea axat pe scopul lui……

    • dexez spune:

      Într-adevăr era prea axat pe scopul lui, și-a pierdut puțin din personalitate, de-a lungul procesului, dar eu tot i-am admirat determinarea. Dar n-a murit din asta, totuși.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: