Protestul, arma societății

Aveam eu planuri de articole mai futile zilele astea, dar n-am putut să postez costumul de „femme fatale” când se întâmplă lucruri atât de extraordinare peste tot în țară.

Vreau să scriu despre aceste proteste extraordinare. Pentru mine protestul este singura formă de reglare pe care o are societatea în fața puterii.

Sunt de părere că ar trebui să protestăm măcar o dată pe an, ca să le reamintim aleșilor noștri că ei sunt acolo ca să decidă în numele nostru. Ca un fel de bilanț al anului, dacă sunt proteste, le zicem că nu s-au descurcat; dacă nu sunt, facem sărbătoare în stradă. Francezii o fac cel mai bine, dau dovadă de o solidaritate incredibilă de fiecare dată când nu sunt de acord, am asistat la 3 luni de proteste alături de ei, pentru o lege care nu reprezenta nici 1% din situația noastră.

Lemonde.fr a descris foarte bine situația noastră în aproximativ două pagini, protestele sunt surprinzătoare, noi fiind de obicei apatici. Iar restul articolului este o punere în perspectivă în linii mari: privatizările îndoielnice care au devenit o metodă de îmbogățire, sistemul de sănătate care funcționeză pe modelul „mai bine nu te îmbolnăvești” sau bacșiș, tăcerea președintelui etc.

Protestul ar fi fost demult o măsură pentru situația noastră, cu un guvernământ corupt direct după dictatură, în care oricine se bagă în politică ajunge mai devreme sau mai târziu să fie înghițit de acest cerc închis care s-a dovedit a fi canalul perfect de îmbogățire rapidă pentru cei dispuși să dea din coate. Adică ceea ce zice și Le Monde.

Ieri, când m-am convins că nu e nici politic, nici huligănesc, am ieșit alături de cei de la Universitate. În mod normal sunt prima care susține orice semn de revoltă justă, dar am căzut în capcana presei, care a exagerat violența de părea că numai asta se întâmplă. Grupa împreună cu care fac germana era într-o stare de panică: toți fugeau de Universitate, se așteptau să fie agresați la metrou, nu e problema lor. 15 oameni din medii diferite cu aceeași informație, aceeași atitudine.

La fața locului, majoritatea protestarilor are semne cu „Fără violență”, pentru că orice formă de violență tot nouă ne face rău în final. Și m-am bucurat să mă întâlnesc cu prieteni, amici și cunoștințe mobilizate de aceași sentiment de solidaritate. Mă bucură să văd tineri intelectuali, cu mesaje pertinente și în cunoștință de cauză. La astfel de adunări se găsesc întotdeauna și aceia care vin de distracție și că pot să înjure pe cineva. Sunt și din ăștia, dar majoritatea nu e, ceea ce e mult mai important de subliniat.

Ei bine, am adunat câteva din scandări (le scriu așa ca să citiți și ritmul):

Vrem spi-tale/ Nu vrem cate-drale

Revo-luție/ Pentru consti-tuție

Cine sare/ Vrea schim-bare

Și, apelul pentru cei de acasă:

Ieșiți din casă/ dacă vă pasă

Și asta vreau să zic și eu. Se vorbea de un marș de la Universitate la Victoriei, mâine (miercuri) la 20:30. Orice om în plus contează, oricare ar fi părerea sa.

Etichetat , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: