Let’s do it, Romania! – zi de cartare

M-am înscris voluntar la proiectul Let’s do it, Romania! (LDIR mai pe scurt). Azi dimineață la 10 am pornit cu colegul de echipă Lucian, nu v-ar veni să credeți cât de des nimeresc cu Luciani în echipă (munca universului :P). Am împrumutat un GPS, de la un coordonator LDIR (un vechi amic de-al meu din Mai mult verde), am luat aparatul prietenului meu, apă și… la drum.

Am avut un traseu din nord, (Tunari, Dimieni, Balotești, Căciulați, etc.), numărul 9, număr cu semnificație specială pentru Lucian din câte țin minte. Fiecare traseu e gândit să nu dureze mai mult de 8 ore, probabil să fie cât o zi de muncă.😀 Echipa noastră a fost mai mică decât recomandat, nu am găsit o a treia persoană dispusă să ne ajute în așa de scurt timp. Nu-i nimic, ne-am descurcat!

Ne opream cum vedeam un mormănaș de gunoaie, scoteam GPS-ul, făceam poze, completam fișa și hai mai departe. La un moment dat ne-am mirat că parcă e mai curat decât credeam că o să fie. Râdeam ca niște jurnaliști care caută scandal peste tot. Iacătă-l și pe Lucian măsurând un morman de gunoi, am ales cea mai artistică poză bineînțeles.😛

Înspre Lipia am dat peste niște crescători de albine. Eddie Izzard comes automatically to mind:

Și mă uitam la cum sunt construiți stupii. Practic sunt camioane care au în spate dulapuri foarte bine organizate, lovely!😛 Și tocmai îi ziceam lui Lucian că uite ce nou e ăsta, e făcut din placaj și are culorile mult mai puternice… remarci de-ale mele, când mă abordează domnul din fața camionului. Mă roagă să-i fac o poză și să i-o trimit prin poștă, că e camionul nou, anul ăsta și l-a luat.

Și așa am făcut cea mai frumoasă poză ever:

E bună încadrarea, e colorat personajul, cerul e frumos, pare puțin HDR😛. Ce mai, mândrețe de poză!

Când eram la sfârșitul traseului, înspre Gagu, în schimb ne-a pierit zâmbetul de pe față. Erau gunoaie mai peste tot, ne opream din 10 în 10 metri, iar fix înainte de sat era ditamai groapa improvizată de gunoi. Am ajuns la concluzia că cele mai multe au fost materiale de construcție și plastic. O mică statistică foarte grăitoare. Din cauză că există taxă specială pentru ridicarea sacilor de moloz de la primărie, oamenii preferă să-i abandoneze la marginea orașului. Plasticul excesiv e din cauză că și în viața noastră e la fel, văd asta și atunci când reciclez, containerele de acasă și clopotele de reciclat se umplu cel mai repede. De fapt, dacă vă uitați la Collapse, o să începeți să remarcați aceeași chestie.

În total am inventariat 30 de mormane. Nu știu dacă e mult sau puțin, mie mi se pare mult, pentru că e vorba de gunoaie. Iar traseul a durat 6 ore cu tot cu ajuns înapoi în București.

Oricum, încerc să mai corup prieteni să participe și ei la cartare, dacă mai e interesat cineva, dați un semn.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: