Kurt Vonnegut – Un om fără de țară

Dacă tot lucrez într-o librărie, să scriu și despre cărți, nu?

Nu am citit nimic de Vonnegut până acum. Sinceră să fiu, trebuie să mărturisesc că veleitățile mele de pseudo-designer, m-au determinat să aleg acestă carte după copertă. Designul unei coperte de carte este un lucru foarte serios și important, mai ales în piața de astăzi, nu recomand să fie lăsat la îndemâna oricărui redactor căruia i se pare că se pricepe. Gata, că intru în altă discuție!😛

Un om fără de țară este ultima carte a lui Vonnegut și, mici penseuri, întâmplări hazlii și opinii iterate ferm se îmbină într-o o carte foarte amuzantă și ușor de citit. Am terminat-o într-o zi, deși aș fi putut mai repede, dar oscilam între asta și Aldous Huxley – Minunata lume nouă. Aveam chef de ceva mai ușor, așa că am ales coperta verde.😉

Cel mai mult mi-au plăcut în cartea aceasta pasajele în care povestea despre oamenii pe care i-a întâlnit și care i-au marcat existența. Unul dintre acei oameni, un personaj foarte bine conturat, în numai o pagină jumate, este Saul Stindberg, artist grafic care s-a născut în România, culmea. După cum zice chiar Saul, a crescut într-o casă în care „gâștele se uitau pe fereastra noastră”.

Iar acum, la bătrânețe, a dezvoltat o abilitate magică. Dă răspunsul corect la orice întrebare după 6 secunde de gândire. Cel puțin așa crede Kurt.  Ha, delicios!😀

„- Ce sentiment ar trebui să am față de Picasso?”

Trec șase secunde.

– „Dumnezeu l-a adus pe Pământ ca să ne arate ce înseamnă să fii cu adevărat bogat.”

După ceva timp…

„- Saul, sunt romancier și mulți dintre prietenii mei sunt romancieri, și chiar buni, dar, când stau de vorbă cu ei, simt tot timpul că aparținem domenii diferite. Ce mă face să am senzația asta?”

Trec șase secunde.🙂

„- E foarte simplu. Există două feluri de artiști și nici unul nu este mai prejos. Dar unii reacționează la istoria artei lor, iar ceilalți reacționează la viața însăși.”

„- Saul, tu ești înzestrat ?”

Trec șase secunde. :))

„- Nu, dar în orice fel de artă reacționezi la zbaterea artistului față de limitele lui.”

Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc pe Saul.

Vonnegut mai povestește și despre administrația Bush, pe care o terfelește rău, în cel mai amuzant mod. Vorbește și despre planetă și cum suntem dependenți de combustibilii fosili. Acum știu că-mi place Kurt!😛

A, și prima frază din carte vorbește despre cum este o prostie să folosești punct virgulă. Că e un semn pe care-l înveți la școală; dacă-l pui, vrei să arăți că știi să-l folosești.😛

Mi-a plăcut mult cărticica asta. E ca și când ai stat de vorbă cu un bunic, înțelept și ironic. Și după aia ai ce povesti din dicuția aia săptămâni întregi și faci tot timpul noi conexiuni, legi vechi informații într-un mod nou și-ți dai seama că ai învățat ceva, ceva bun, ceva care o să te ajute și o să te înveselească de acum încolo.

Cu așa ceva trebuie să te lase orice carte bună.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: