Ce-am învăţat deja la Cărtureşti

Am multe drafturi care mă aşteaptă, dar vreau să scriu despre experienţa asta. N-am să scriu de rău, doamne fere’ (există departament de PR responsabil, nu de altceva :P), vreau doar să observ ce mi se întâmplă.

În primul rând, când zic oamenilor că lucrez la Cărtureşti, toată lumea e extatică. Nici măcar nu mă întreabă ce fac, doar zic că mi se potriveşte şi că probabil am o grămadă de timp să citesc. Ar fi un concept interesant să ai o librărie cu librari care citesc şi se întrerup pentru client. Le-ar lua ceva românilor să se obişnuiască, dar ar merge.

De când lucrez în librărie, de aproximativ patru săptămâni, am învăţat multe despre relaţia dintre librar şi clienţi. Aceste observaţii se potrivesc şi în alte situaţii „comerciale”.

Sunt unii oameni care, din momentul în care au intrat pe uşă, caută orice librar şi-l întreabă de „o carte”. Automat, acel om presupune că oricare librar ştie oricare carte din librărie.  Trebuie să recunosc că şi eu eram aşa înainte. Mă rog, mai am şi fazele când explorez şi vreau să fiu lăsată în pace. Deseori, în schimb, căutam o carte anume şi mă grăbeam. Şi nu m-am întrebat niciodată dacă acel om pe care eu îl întreb de o carte/autor super-obscură (ca să-mi dovedesc inteligenţa) ştie de ea sau nu. Recunosc, am fost client dificil. Acum am învăţat.

Am mai învăţat şi cum e să nu te simţi om când stai în spatele casei. Pentru acea interacţiune de 30 de secunde, sunt mulţi care te ignoră. A venit o dată o clientă care vorbea la telefon, aparent se plictisea şi voia să-i povestească tot prietenei sale, nu ştia sigur dacă voia o carte, după ce i-am dat bonul s-a gândit că vrea şi factură şi după aia se uita urât la mine că durează mult. Eram singură la casă şi se formase o mare coadă în spatele ei. Nu-i nimic, oricine are zilele lui proaste, când e mai absent sau absorbit de propriile probleme. Am fost şi eu aşa, dar nu voi mai fi.

Iar o a treia chestie pe care am învăţat-o de când sunt la Cărtureşti, deşi nu are neapărat legătură cu locul, este că pot să mă obişnuiesc cu gândul că nu trebuie să fac o carieră. Că pot să trăiesc doar… învăţând din fiecare experienţă pe care o trăiesc. Şi, mai ales, că nu e rău că fac asta, din contra, am mai multă libertate.

Am crescut în cultura asta, majoritatea de vârsta mea şi am ajuns să văd ca ceva rău oamenii ineficienţi, care nu au ţeluri de putere/ carieră, care nu-şi doresc prestigiu. „Prestigiu” este un cuvânt foarte personal pentru mine.

Mi-aş fi dorit să cresc într-o epocă renascentistă, în care erau apreciate femeile cu forme😛 şi în care acelaşi om putea să fie un pictor şi un astrolog, un inventator sau, dacă se simţea atras, un matematician.

And today, it hit me! Trăiesc în a doua Renaştere, improved version, în care ai acces la toată informația (prea multă uneori) și poți să te dezvolți multilateral. Combinat cu omul dornic de „prestigiu” de dinainte poate să dea naștere unui antreprenor foarte inovator. Totuși, dezvoltarea internă se dovedește a fi mult mai importantă.

Să vedem ce iese din noile conluzii…🙂  Și ce mai învăț la Cărturești.😛

7 thoughts on “Ce-am învăţat deja la Cărtureşti

  1. andreea spune:

    Daca mai esti acolo in Decembrie, I wanna come say hi! Mi-au placut tare mult cuvintele despre librar si clienti, foarte rar dai peste persoane carora sa le pese de ce fac dar ma bucur pur si simplu ca inca mai exista😀

    • dexez spune:

      Am să fiu în decembrie. Sunt la demisol, la arhitectură. Nu-mi dădusem seama că transpare atitudinea mea față de meseria de librar, acum mi-a zis mai multă lumea că da, deci așa o fi. Mersi, a fost un adevărat compliment.
      Ne vedem în decembrie🙂

      • V. spune:

        Hey!

        Am vazut ca libraria cauta inca oameni dornici sa se alature conceptului, dornici sa lucreze in Carturesti. Imi poti spune daca au inceput recrutari si in ce conditii?

        Multumesc anticipat. Fain blog, keep it up!

      • dexez spune:

        Scuze pentru întârziere, am făcut o pauză necesară de net. Da, librăria caută destul de des oameni noi. De obicei trimiți un CV pe adresa de pe site, cele două emailuri de la Verona. Mai mult de atât, afli când te contactează.🙂 Pot să-ți zic că există un chestionar de completat, ca primă etapă, după aceea vine interviul. Spor!

  2. Oana spune:

    Se pare ca esti pasionata de ceea ce faci… iti urez mult succes!

    • dexez spune:

      Mersi, culmea că eu nu mă consider pasionată. Din contra, încă îmi caut pasiunea.🙂
      Îmi place în schimb să am grijă la detalii și să fac lucrurile bine, dacă mi-am pus în gând să-l fac. Poate asta e, de fapt pasiune.🙂

  3. ema spune:

    j’aime🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: