Meditaţie cu mâinile

Am citit acum câteva luni un raport despre evoluţia ţărilor din Europa de Est. Foarte multe informaţii interesante, ca de exemplu că am avut multe iniţiative corecte dar s-au pierdut toate din lipsă de comunicare eficientă, educaţie sau corupţie, lucruri triste şi bine cunoscute pentru noi. Ei dar, mai era ceva care mi-a rămas pe creier până acum.

Cu cât o ţară devine mai dezvoltată, adică face parte din lumea „întâi” şi nu a treia🙂, cu atât importă totul, în afară de servicii. Ţările mai puţin dezvoltate, adică şi noi, extrag şi exportă combustibili fosili sau alte resurse. Deci devine un deziderat să lucrezi în sau să tinzi spre domeniul serviciilor. E de înţeles că te duci la o facultate ca să eviţi lucrul fizic şi să te dedai lucrului intelectual, mai puţin solicitant şi mai bine plătit. Nimic greşit până acum.

Doar că la un moment dat devii inutil,  jobul tău se referă la un serviciu fără de care lumea ar putea să trăiască li-niş-ti-tă. În timpuri de restrişte îţi dai seama că nu prea ştii să faci nimic. Dacă te duce capul poţi învăţa orice…

Cam prin aşa ceva am trecut eu. Lucram în servicii, relaţii cu clienţii, am făcut o facultate special pentru asta. Nu aveam nici o mulţumire din ce făceam, simţeam că în orice moment poate să mă înlocuiască oricine ar fi dorit fără vreo pregătire anume. Asta e o trăsătură din ce în ce mai clară a lucrului în servicii, oamenii devin „înlocuibili”.

Şi, după o perioadă de gândire, m-am reorientat spre a face ceva concret, ceva cu mâinile… Acum îmi folosesc atât mâinile cât şi mintea, atât partea creativă cât şi cea logică…

(preferata mea e de Oleg Gucalyuk)

Totuşi întâmpin multe reacţii de genul: ai făcut o facultate şi acum faci „asta”?

Şi sunt extraordinar de surprinsă… S-a pierdut ceva pe drum. Sper să revenim la aceste plăceri mai pământeşti şi simple, să ne bucurăm mai mult de viaţă. Eu zic că ţările dezvoltate şi-au dat seama de asta şi redescoperă naturalul şi concretul.

Dacă nu se va întâmpla asta, accept să fiu singura cu capul în nori, care crede că totul e iubire şi creaţie pe lume 😛

3 thoughts on “Meditaţie cu mâinile

  1. Teo spune:

    Buna Luciana,

    Abia acum ti-am descoperit blogul si citeam despre mica ta aventura cu Ludmila. Ce frumos… ritualul lucrurilor simple in portii zilnice. Place mult si Amelie de Bucarest🙂

  2. Sorin Crefelean spune:

    E pentru prima oara cand iti vad…blogul, siteul, nu stiu cum sa ii spun.
    Dar e fain tare Mie imi place. Sa mai puneti poze cu Pim…e ca o metafora pisicul ala cu transformarea lui.🙂

  3. dexez spune:

    da, tare frumușel și plin de peronalitate e, dar așa într-un mod britanic😛
    Am să mai pun poze cu el, mă bucur că-ți place blogul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: