Fără „gen”

Ce ironic! Toată viaţa am fugit de tipare, am zis că eu nu am nici un gen, mie-mi place să cunosc oameni de toate felurile, nu se ştie de unde sare dragostea. Şi după atâţia ani de „fără gen”, mi-am dat seama că am un gen şi e inevitabil să nu ai unul. Pur şi simplu te simţi atrasă de acel gen şi nu de altul.

Şi care era genul meu?

Cred că „rebelul” e o categorie îndeajuns de largă să cuprindă pe toată lumea. Şi-mi vine să râd foarte tare, pentru că ăsta este primul gen care a fost vreodată descris. Băiatul cu geacă de piele care umblă pe motor… s-au făcut atâtea filme (cel cu Marlon Brando e primul care-mi vine în minte) şi tot am căzut în „capcană”. Mizantropul cult care pune la punct pe toţi, check de mai multe ori.

Până la urmă am rămas la un rebel cel mai apropiat de sufletul meu, contra normelor şi convenţiilor dar fără furie, doar cu o ironie indiferentă. Şi ironia aia indiferentă te ajunge câteodată.😀

Gândurile astea mi-au venit în timp ce citeam cel mai plictisitor articol de business, cu o companie de oţel imposibil de pronunţat: Arcelor Mittal (cea mai cunoscută aparent). Probabil de la poza cu zâmbăreţul care părea rebel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: