Suflete inocente

Acum câţiva ani mi-a venit în minte o mică teorie, care mi se confirmă tot mai mult pe zi ce trece.

Toţi suntem de fapt la fel la suflet. Nu aşa cum ne-a crescut societatea actuală, adică structura internă e ceea ce ne face diferiţi unul de altul. E adevărat, există specimene care strâng gunoaie după cei „nepoliticoşi” şi există specimene care se iau la bătaie pentru că muzica pe care o ascultă ei e mai „bună”.

Ideea e că, indiferent de educaţie, anturaj, zodie şi ce-o mai fi, toţi suntem nişte suflete care vrem să fim acceptate şi iubite. Toate schimbările pe care le acceptăm sunt demersuri în această direcţie. Ce de-a rezultate diferite dă aceeaşi intenţie! :-O

Dacă ne-am repeta mai des  afirmaţia asta ne-am înţelege mai bine cu toţii. Simt des că aceste cuvinte sunt superficiale pentru noi. Fac un efort să le înţeleg , să le conştientizez, să-mi intre în obicei.

Şi tocmai am găsit un fragment în Salman Rushdie (Furie) care vorbeşte despre asta, care abordează dintr-un unghi diferit, consecinţele ducerii prea departe:

„Toată lumea era speriată, spunea ea, toţi cei pe care-i cunoştea, oricât de bine arăta masca pe care-o arborau, tremurau în fundul suletului, şi n-avea nici o importanţă că toţi erau bogaţi. Cea mai gravă era problema relaţiei dintre sexe. „Tipii chiar nu mai ştiu nici cum, nici când, nici unde să mai atingă o fată, iar fetele abia dacă mai pot face deosebirea între dorinţă şi agresiune, flirt şi violenţă, dragoste şi viol.” Când orice lucru sau fiinţă pe care o atingi se transformă instantaneu în aur, aşa cum a păţit regele Midas în cealaltă legendă clasică despre primejdiile dorinţei, sfârşeşti prin a nu mai fi în stare să atingi pe nimeni sau nimic.”

2 thoughts on “Suflete inocente

  1. Cristina spune:

    Good morning, Vietnam!🙂

    Pare a fi o dimineata perfecta.. ceai, Diana Krall, cupcakes… In cele mai multe dimineti ma trezesc cu gandul ca toti avem un suflet bun, ca lumea ma iubeste si eu o iubesc pe ea… dar de si mai multe ori, seara, din pacate, nu adorm cu acelasi gand… incerc sa schimb situatia. promise i’ll do my best!🙂
    As fi vrut sa fiu eu autoarea urmatoarelor randuri :
    „…nicio bucurie nu mi se parea ca imi apartine doar mie insumi; invitam pe oricine sa ia parte la ea si, cand ma bucuram de unul singur, o faceam doar din orgoliu. Unii oameni m-au acuzat de egoism; eu i-am acuzat de prostie. Aveam pretentia ca nu iubesc pe nimeni anume, barbat sau femeie, ci prietenia, afectiunea sau dragostea. Nu voiam ca, daruindu-mi iubirea cuiva anume, sa-l lipsesc pe un altul de ea, asa ca nu faceam decat sa o imprumut. DUpa cum nu voiam nici sa pun stapanire pe trupul sau pe inima altcuiva; orice preferinta mi se parea o nedreptate; vrand sa raman al tuturor, nu ma daruiam nimanui.”
    insa e un nene mult mai destept : Andre Gide („Fructele pamantului”)

    Iti doresc o zi plina de voie buna!

    Cristina.

    p.s. imi cer scuze pentru lipsa diacriticilor

    • dexez spune:

      Ce bine să aud de la tine! Să ştii că aşa cum zice Gide m-am simţit toată adolescenţa. Încet revin la acele gânduri paşnice, cu un strop de maturitate. Sper că e maturitate, că nu mai înţeleg nimic dacă nu😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: