Link think on a Sunday

1. M-am îndrăgostit de colecția Flora and Fauna de printuri de la ChipmunkCheeks de pe Etsy

//

I love the Flora and Fauna collection of prints from ChipmunkCheeks on Etsy.

2. Stylingul de la pictorialul pentru Grazia Germania este mortal. Complet în ton cu stilul meu, îmi plac în special pantalonii slim cu paltoane oversized.

Elyse Saunders e modelul cu picioarele și înâlțimea pentru fotografiile astea. Le-am pus și în Pinterest-ul meu, pentru mai multe în genul ăsta, follow me. 😀

//

The styling on this shoot for Grazia Germany is to die for.

Totally my style, love the slim pants with oversized coats.

Elyse Saunders is the model with the legs and height to pull this off. Also pinned them on Pinterest, maybe you want to follow me for more of this. 😀

3. Mi-aș dori să existe o variantă online a revistei The Gentlewoman. Cu Angela Lansbury pe copertă, nici că se poate mai bine. Și cu ținuta de geek elegant e și mai încântătoare.

//

Wish I could get my hands on an online version of The Gentlewoman (there is no such thing :(). There’s Angela Lansbury on this issues’ cover. Who could beat that? And she’s dressed elegantly geek, lovely.

4. Paul Smith, care-și intitulează stilul „clasic cu dizabilități” a creat o colecție de covoare și alte decorațiuni pentru The Rug Company. Îmi place mult Arca lui Noe, găsit pe The Terrier and Lobster.

În plus, pe The Rug Company e plin de colaborări cu designeri: Diane von Furstenberg, Alexander McQueen, Alice Temperley…

//

Paul Smith, who calls his style „classic with disabilities” designed a collection of rugs and other home deco stuff for The Rug Company. Love this one I found on The Terrier and Lobster.

Also, it’s full of designer collaborations on The Rug Company: Diane von Furstenberg, Alexander McQueen, Alice Temperley… lovely!

5. Damn Fine Coffee este o revistă creată de fani în cinstea serialului lui David Lynch, Twin Peaks. La fel ca fetelor de pe ModCloth, îmi place Twin Peaks, mai ales că mi-a influențat copilăria.

Îmi amintesc că ne jucam de-a Twin Peaks, fiecare era un personaj și inventa o nouă poveste pentru el. Eu m-am nimeri Laura, pentru că-mi plăcea mult numele.

Știu c n-am înțeles prea multe din serial pentru că aveam doar vreo 10 ani, dar plănuiesc să revăd seria cât de curând, cu ochii de adult.

Damn Fine Coffee a primit fonduri de pe Kickstarter și va fi o revistă de 60 de pagini cu ilustrații ce aduc omagiu minunatei și stranii lumi a serialului din anii’90. Preview-ul arată bestial.

//

Damn Fine Coffee is a fan zine dedicated to David Lynch’s Twin Peaks. I love Twin Peaks, like the girls at ModCloth, because it really influenced my childhood. I remember playing TwinPeaks games, everyone chose a character and developed a story as we went along. For some reason I was Laura, because I really liked the name.

I know I didn’t understand much of the series at the age of ten, but I plan on rewatching the series to see it with fresh eyes.

Damn Fine Coffee is going to be a 60 page magazine full of illustrations paying homage to the beautiful eerie world of the ’90s show. The preview looks awesome.

Julianna Brion

Ping Zhu

6. Tot de pe ModCloth mi-am amintit că-mi place mult de Charlotte Taylor. Duo-ul a debutat doar în 2010, dar printurile lor pe mătase, simple și jucăușe, combinate cu siluete clasice feminine sunt o combinație fermecătoare și unică. Inspirația a fost Cornish Tin Mining, Pirates and Smugglers și Gypsy Jazz. Mie-mi face co ochiul printul cu gramofoane, care bnuiesc că e materializarea Gypsy Jazz.

//

Also found on ModCloth is the reminder that I love Charlotte Taylor. The duo debuted in only 2010, but the simple whimsical prints on wonderful silk, combined with classic feminine silhouettes are charming and unique.  The inspiration was Cornish Tin Mining, Pirates and Smugglers and Gypsy Jazz. I especially love the gramophone print, which I gather is Gypsy Jazz.

7. În bologna există un mural uriaș care ajută la puriicarea aerului, după cum am citit pe  PSFK. Artistul italian Andreco a folosit o vopsea specială fotocatalitică care are proprietatea de a curăța aerul de substanțe fotochimice, cum e smogul. Muralul e în forma unui „Copac Filosofic”.

//

There is a giant mural that helps clean air as I found out from PSFK. Italian artist Andreco used a special photocatalytic paint that is able to clean the air of photochemicals such as smog. The mural is a ‘Philosophical Tree’ and it decorated Bologna.

Jurnalul și motivația/ A Journal and motivation

Motivația mea de a face lucruri e întotdeauna pe aceeași curbă ciudată, foarte intensă la început, foarte redusă pe parcurs.

Auto-motivațiile pozitive, precum vizualizarea fantezistă și plină de excese a scopului meu împlinit, cum e plin internetul de recomandări, nu prea au funcționat pentru mine. M-am trezit că am impresia că am terminat, că greul a trecut și nici nu începusem și… deodată nu mai aveam energie și entuziasm de nimic.

Apropo de asta, e un articol despre puterea gândirii negative, de fapt echilibrarea entuziasmului gândirii pozitive cu precauția gândirii negative pe 99U, care explică de ce creierul nostru are nevoie de asta pentru a se menține motivat.

În cazul meu, poate e lene, creier educat prost la vârstă fragedă, ce alte explicații am găsit și nu m-au ajutat. Ideea e că vreau să aflu problema și să o rezolv.

Și unul din punctele mele forte, dovedit de-a lungul anilor, e că sunt perseverentă. Poate nu în ritmul și calitatea pe care le-am visat, dar revin la aceeași problemă de câte ori trebuie. Ca blogul ăsta, de exemplu: diferitele ritmuri in care am scris aici sunt poate singura atestare publică a revenirii. 😀

Acum două zile am dat peste acest film, de pe noul meu site preferat 99U:

Am un raft dedicat jurnalelor mele, ținute de-a lungul anilor, în bibliotecă. Am simțit dintotdeauna nevoia de a ține un jurnal. Poate nu mă confesam cuiva, dar îmi vărsam emoțiile negative în acele pagini. Însă, jurnalul meu a fost dintotdeauna aproape de mine doar la momentele grele, momente care nu-mi venea să cred că există în viața mea și voiam să le depășesc.

Dna Amabile (ce nume predestinat în lucrul cu oamenii!) m-a învățat să-mi înregistrez micile progrese. Adică jurnalul meu să nu fie acolo doar la greu, ci și la bine. Și, cel mai important aspect, să recitesc ce-am scris după o perioadă.

N-am scris în jurnal așa decât de două zile, dar deja simt efectele benefice. Trăiesc cu intensitate acel moment când mă bag în pat și jurnalul e acolo. Și e momentul să-mi revăd momentele forte ale zilei. Faptul că am o misiune clară, să punctez progresele sau stagnările din proiectele mele de lucru au transformat în doar două zile obiceiul de a scrie ce mi se întâmplă, într-unul pozitiv. Căldura plapumei și scrisul cu stiloul par să-mi ofere mare confort, mă pregătesc pentru un somn relaxant plin de vise vindecătoare, tocmai datorită trecerii în revistă a zilei cu bune și rele.

Iar a doua zi continui lucrul de unde am rămas. Pentru unii oameni, acesta e un proces natural. Pentru mine abia devine.

Iar asta mă face să mă gândesc la Marele Gatsby (spoiler alert!) și pasajul din jurnalul său, de la finalul cărții. Acele câteva rânduri în care el își face o notă mentală să nu mai fumeze, pentru că nu-l ajută în scopul lui general, au făcut deodată personajul complex, puternic și hotărât să-și schimbe viața.

Dacă mai e cineva care-și dorește să ducă la capăt un proiect personal, cel mai greu de pus pe primul plan, poate ăsta e sfatul de care era nevoie.

//

My motivation to do stuff has always been on the same strange curve, very intense at the beginning, very low in the process.

Positive self-motivation, like the excess fantasy visualization of my already achieved purpose, of which the internet is full of, have never really worked for me. I found myself believing I was finished, that the rough times were over and I never even started and… all of a sudden I had no energy or enthusiasm to do anything.

On this subject there is a nice article on 99U, about the power of negative thinking, specifically on balancing the enthusiasm of positive thinking with the caution of negative thinking, which explains why our brains need this to stay motivated.

Maybe my case is just about sloth, a bad educated brain from an early age, whatever else there is that could explain it and never helped. The basic idea is that I want to find out what it is and solve it.

And one of my strongest suits, proved along the years, is that I persevere. Maybe not at the rhythm or the level I would like to, but the same problem comes back to me, again and again, no matter how many times it takes to solve it. Like this blog, for instance: the different rythms I had in writing here are the only public assessment of coming back. 😀

Two days ago I stumbled upon this movie, on my new favorite site 99U.

I have a special shelf in my bookcase dedicated to the journals I have been keeping along the years. Maybe I have never confessed to my journal, but it was a good way of channeling my negative thoughts in those pages. But my journal has always been there only for the bad times, those times when I couldn’t believe that something like that existed in my life and I just wanted to get over them.

Mrs. Amabile (what a name, destined for working with people! amabil=nice, kind) taught me that I should also register the small wins. As in, my journal should be there for the better too, not only the worse. And, the most important aspect that I often overlook, to read what I have written after a while.

I have just starting writing in my journal like this two days ago, but I already feel the positive effects. I intensely live that moment when I tuck myself to bed and the journal is there. And it’s time to look back at what stood out to me during the day. Having a clear mission, to review the wins and setbacks of my work day, have transformed my habit of writing things down, into a positive one.  The warmth of my blanket and writing with a inkpen seem to offer me great comfort, they prep me for a relaxing sleep full of positive dreams.

And the next day I pick up work where I left it. for some people this is natural. For me it’s just beginning to become.

And this somehow makes me think about the Great Gatsby (spoiler alert!) and his journal at the end. How the few lines where he made a note to himself that he should quit smoking because it interferes with his purpose, suddenly added depth to that person, he seemed strong and determined to change his life.

If there is someone else that wants to complete a personal project, the hardest one to prioritize, maybe this is the advice you needed.

Link think on a Sunday/Monday

1/ Am urcat un wallpaper, am primit link la altele. Recomand pentru că-mi place să se schimbe wallpaperele în ultima vreme.

I uploaded a wallpaper and received a link with several others. Because lately I like my wallpapers to change during the day. 

2/ Am descoperit și m-am îndrăgostit de Piece d’Anarchives. Într-una dintre documentările pentru Bazaar.

I discovered and fell in love with Piece d’Anarchives. In one of my searches for Bazaar. 

3/ Un articol foarte frumos pe NYTimes, despre cum credem că suntem dependenți de activitate. Nu-i așa că toți prietenii tăi sunt ocupați tot timpul? Acum, mutată la Cluj, simt că-mi revin încetul cu încetul, din ‘obligația’ de a fi ocupată tot timpul. Și tot la fel de multe fac. 🙂

A very true article about how we think we are busy all the time. Aren’t all your friends all the time busy? Now that I have moved to Cluj I feel that I am coming around from my ‘duty’ to be busy. And I still accomplish the same. 

4/ Cine află prețul unei rochii couture, cu multe zerouri, poate să nu treacă de mirarea inițială. Pe Guardian este un film folositor, ce arată cifrele din spatele unei rochii couture. Materialele cele mai scumpe și fine sunt folosite, precum pentru prințesele de demult, numai că azi îmi vine mai degrabă să calculez amprenta ecologică a unei astfel de rochii, decât să chiui de încântare.

Those that discover the price of a couture dress, with lots of 0’s, may no recover from the initial ashonishement. Guardian has a useful movie, which shows the numbers that go into a couture dress. The most expensive and fine materials are used, like in the princess’ age, only that today I feel more like calculating the ecological footprint of a dress like that than anything else. 

5/Și un interviu cu Roksanda Ilincic, filmat în direct pentru SHOWStudio, de asta este destul de lung. Încă nu l-am văzut tot , dar mă fascinează estetica pe care o aleg întotdeauna. Un cadru foarte frumos și practic a ieșit din separarea celor două personaje printr-un perete, dar își privesc în ochi audiența în același timp.

And an interview with Roksanda Ilincic, shot live for SHOWStudio, that’ why it’s pretty long. I haven’t seen all of it yet, but I am fascinated by their estetics. It forms a nice and practical frame the way the two characters are separated by a wall, but face the viewers also. 

Link think on a Sunday/Monday

Again… 🙂 C’est la vie.

Am multe de povestit, a fost o lună de călătorii, foarte puțin somn și scris articole zilnic. Apropo, am uitat să menționez că mă puteți citi pe site-ul Harper’s Bazaar. După cum am zis, multe de povestit.

Sunt la Cluj, în noua casă, în plină văruială și tocmai am descoperit o serie de linkuri pe care le aveam salvate, am zis că merg de un mic checking in.

Again… 🙂 C’est la vie.

I have a lot to tell, it has been a month full of travel, very little sleep and articles due daily. By the way, I forgot to say that you can read my articles at  Harper’s Bazaar. As I said, a lot to tell.

For now, I am in Cluj, in the new house, we’re repainting so it’s a big mess around me, and I just remembered some links I had saved. Told myself they’re perfect for a little check in.  

–

1/ Rușii revin, în forță. După ce m-am îndrăgostit de creațiile Ulyanei Sergeenko și ale Vikăi Gazinskaya, urmează Alexander Terekhov. Știam demult că tehnica lor este diferită, că au o tradiție foarte lungă a croitoriei, de abia așteptam să văd ceva adus în zilele noastre. Și sunt multe de văzut.

Numele astea-mi fac poftă de Dostoievski. 🙂

The Russians are making a strong comeback. After I fell in love with Ulyana Sergeenko and Vika Gazinskaya‘s creations, Alexander Terekhov is next. I’ve known for a long while that their technique is different, that they have a long tailoring tradition, I was looking forward to seeing up to date creations. And there are plenty to see. 

These names make me wanna read some Dostoyevsky. 🙂

2/ În căutările de mâncare de vegetarieni, grăsimi sănătoase, mâncare crudă, etc. am ajuns la DriedFruits. Sunt cele mai ieftine alune caju, cacao raw… și astea sunt doar două din ingredientele de care am nevoie. Poate mai are cineva nevoie. Cui nu-i plac migdalele sau caju?

In my search for vegetarian food, healthy fats, raw ingredients I stumbled upon DriedFruits. The cheapest caju, raw cocoa… and these are only two of the ingredients I need. Maybe someone else needs them too. Who doesn’t love almonds of caju?

3/ Schițe originale vintage geniale (de la sine înțeles, de altfel). Eu le aveam deschise pentru studiul liniilor, pentru micul meu antrenament de desen. Pentru cine a încercat vreodată să învețe să deseneze, cutele sunt cele mai grele, nu-i așa?:)

Brilliant original vintage sketches. I had them at hand for the study of lines, for my little diy drawing study. For those who have tried to learn how to draw, clothing wrinkles are the worst, aren’t they? 🙂 

http://andrestudios.nypl.org/catalog?q=%221931+Original+Sketches%22

4/ Am descoperit BrainPickings! Demult n-am mai adăugat în Reader un site cu informații interesante filtrate inteligent. Am ajuns la el printr-un articol despre filme educative din 1940, încă nedigerat. Dar, între timp, m-am amuzat cu postul despre cuvinte neobișnuite.

I discovered Brain Pickings! It’s been a long time since I’ve added to my Reader a site full of interesting information intelligently filtered. I got to it through an article about educational movies from 1940, still unread. But, meanwhile, unusual words rendered in bold graphics, made me smile.

5/ Pe Natalie Joos am remarcat-o deseori pe blogurile de street style, îi știam blogul, Tales of Endearment, iar acum am citit mai multe despre ea pe Business of Fashion.

Îmi dau seama că e foarte important un casting agent cu fler, care să simtă dispoziția hainelor prezentate și să o vadă într-o fată. Când e fata potrivită se adaugă un measaj subliminal pozei ăleia, deja nu mai vezi doar haine.

I often spotted Natalie Joos on street style blogs, I follow her blog, Tales of Endearment, and now I’ve read more about her on Business of Fashion.

I realize that a casting agent that has flair, that feels the mood of clothes and to see that in a girl is really important. When the girl is right, a subliminal message is added to the image, you’ve stopped seeing only clothes.

foto StreetPeeper

Link think on a Sunday/ Monday

Ieri mi-am împachetat toată casa și mi-am terorizat pisicile. Astăzi toți membrii casei, în afară de mine, au plecat la Cluj. Eu am de făcut o călătorie și de dat un examen. Dar tot am stat pe net să descopăr minunății de-ale modei săptămâna asta. Numai că le postez într-o duminică luni :D.

Yersterday I packed all my house and scaredthe hell out of  my cats. Today, all the members of our house, besides me, are off to Cluj. I have a trip and an exam to take. But I still had time to browse the net for fashion wonders. Only I write about them on a Sunday Monday :D.

1.Bergdorf Goodman are niște pictoriale surprinzătoare. Mi-a plăcut atmosfera, iar blitzul în fotografii face minuni, parcă simți hainele cu ochii. Rochia asta mă urmărește de ceva timp.

Bergdorf Goodman has some surprising photoshoots. I loved the atmosphere, and the flash in the photos is wonderful, as if you feel the clothes with your eyes. This dress has been haunting me for a while. 

foto Arnaud Pyvka, model Natasa Vojnovic

2. Wallpapere frumoase, din ilustrații vechi scanate. Mi-am ales pisici, steaguri, ambalaje. Îmi amintește de când am lucrat pentru Grafică fără computer. Găsite pe How about Orange.

Beautiful wallpapers from old scanned illustrations. I chose cats,  flags and wrapings. It reminds me of a project I worked on Graphics without computer. Found on How about Orange. 

3. Un articol de pe Business of Fashion despre micro curentul New Aesthetic, care îmbrățișează tehnologia în modă. Pentru că moda e o expresie a situației prin care trecem. Momentan trendul principal pare unul de nostalgie, foarte frumoas de altfel, dar fără prea multă inovație.

‘Poate că această regtragere în nostalgie retro este o reacție la economie incertă și schimbare tehnologică. Poate e jindul pentru presupuse timpuri mai simple sau o căutare de autenticitate într-o lume cu tot mai mult artificial. ‘

An article on Business od Fashion about the micro current New Aesthetic, that embraces tehnology in fashion. Because fashion is an expression of what we are going through. For the moment the great trend is towards nostalgia, which I adore, but without much innovation.

‘Perhaps this retreat into retro nostalgia is a reaction to economic uncertainty and technological change. Maybe it’s a craving for what we imagine were simpler times or a search for authenticity in a world that is increasingly artificial.’

4. Un studiu arată că femeile se simt atrase de reclamele în care regăsesc similitudini fizice. Deci, degeaba folosesc retailerii femei prea tinere si mult mai slabe decât norma, nu ajută vânzările. Totul spus în stil Jezebel.

A study shows that women are attracted to ads which resembles them. So, no use to use young models and women thinner than the norm, it doesn’t help sales. Everything in Jezebel style.

5. Și pre-fall de la MSGM. Materialul roșu înflorat e halucinant. E perfect în fusta de mai jos, dar și în rochii pe corp, geantă plic sau bluză. Și stylingul ajută mult să transforme haine simple în minimal cool.

And pre-fall from MSGM. The red flowery printed fabric is mesmerizing. It’s perfect in this skirt, but also in structured dresses, clutches or blouses. Styling helps transform simple clothes in minimal cool too.

Link think într-o duminică/ Link think on a Sunday

1. Cum se cheamă și de unde provin cele mai cunoscute modele textile (Refinery 29)

The most known prints: how to call them and where do they come from (Refinery 29)

2. Cool outfit from Hel Looks.  cu bonus de designer nou 🙂

– with a new designer bonus 🙂

3. Cum se face o carte, film mai vechi dar etern fascinant

How a book is made, an older movie but eternally fascinating.

4. Noul meu site preferat, industrii create de un singur om. Adică fotografii cu oameni care lucrează pentru ei.

My new favorite site, industry of one. Photos of men that work for themselves. 

5. Întotdeaua m-am întrebat de ce costă atât de mult și cum se face o eșarfă Hermes? Couture Allure a descoperit acest video. Instalația de serigrafie e genială.

I always wondered why does a Hermes scarf cost so must and how is it made?  Couture Allure discovered this video. The printing getup is brilliant.

Link think într-o duminică/ Link think on a Sunday

Săptămâna asta am dat peste multe linkuri care mi-au stârnit exclamații și meditații. Ca un fel de ‘bârfă’ de net.

–

This week I stumbled upon a lot of links that made me make funny sounds of excitement and ponder also. Like a net ‘gossip’.

1. Un semn de carte + felicitare de printat descoperit la How about Orange. Păcat că n-am imprimantă, dar e un cadou drăguț pe viitor.

–

A printable bookmark + card from How about Orange. Too bad I don’t have a printer, but a nice gift for future occassions. 

2. Un outfit genial de la Columbine. E un blog nou la secțiunea Stil din Reader, dar îmi place tot mai mult de fata asta.

–

A brilliant outfit by Columbine. A new addition to the style section of my reader, but I am growing fond of her.

3. Tumblr-ul stilistei Elisa Nalin. Blonda, tunsa scurt, apare pe toate blogurile de stil, iar pagina e la fel de colorată și veselă ca ea. Love, love, mai ales pentru că toate campaniile care îmi plac, descopăr că sunt stilizate de ea.

–

Elisa Nalin’s Tumblr. The short haired -blonde that appears on all the streetstyle blogs has a Tumblr as coloured and cheerful as she is. Love love her, especially because all the campaigns that I love are styled by her.

4. Un mic interviu cu Edeline Lee, de care tocmai am aflat. A trecut prin multe peripeții, iar ultima colecție, inspirată de Wienna Werkstätte (Viena Workshop) îmi place mult. Iubesc estetica asta cu geometrii și simetrii desenate de om, dar care pornesc de la un raționament observat în natură. E genul de lucru care-ți place și nu știi de ce iar, când mintea ta află de ce, îți place și mai mult.

–

A short interview with Edeline Lee, whom I just discovered. She’s been through a lot and I love her last collection, inspired by Wienna Werkstätte (Viena Workshop). I love this estetics with man drawn geometrics and symmetries, which start off from a natural reasoning. It’s that kind of thing that you love and don’t know why, and when your mind finds out why, you love it more.

5. Vogue și CFDA colaborează pentru promovarea unei imagini mai sănătoase. Adică vor să nu mai incurajeze modele prea slabe, programe imposibile la defileuri sau modele de podium sub 16 ani. Veste bună atât pentru competiția dură din industrie, care încuraja un stil de viață nesănătos pentru fete mult prea tinere și influențabile, cât și pentru femeile care trebuie să suporte impactul imaginilor promovate de modă.

Așa, poate o să revină imaginea femeii la ceva mai normal, cu șolduri și coapse curbe, acele mici rotunjimi ce ne diferențiau de bărbați și făcea parte din farmecul sexului frumos. Ca Doutzen Kroes de exemplu…

–

Vogue and CFDA have signed a Health Initiative. They want to discourage models that are too thin, impossible runway schedules or runway models under 16. It’s good news both for the tough competition in the industry, which encouraged an unhealthy lifestyle for young and impressionable girls, but also for the women that must deal with the impact of fashion images.

This maybe the comeback of the image of a normal woman, with hips and curves thighs, those little round egdes than made us diferent from men and was part of the feminine charm. Like Doutzen Kroes for example…

Dedicated To: Couples!

Ce idee bună, un blog pentru cupluri, stilul cuplurilor. http://feedproxy.google.com/~r/blogspot/blueisinfashion/~3/9HgarEpJiLU/dedicated-to-couples.html

Old movies obsession: Gilda

Revin cu obsesia mea cu filmele vechi. Am descoperit un canal special cu filme vechi. Nu sunt toate filmele din lume, dar sunt filme bune.

Totul a reînceput când am citit un articol de pe The Dainty Squid, o fată amuzantă cu părul albastru cu o pasiune pentru vintage, cusut și pisici (trebuie să existe și o comunitate pentru că știu multe fete cu aceleași pasiuni, eu sunt clar una dintre ele), 3 sfaturi care să te țină motivat când lucrezi de acasă. Și primul dintre ele era să ai o listă de filme pregătite care să te însoțească la cusut. Și am început să caut filme la care să mă uit. Și a funcționat, cusutul merge mai ușor așa. Probabil de asta se făceau sarcinile astea într-o clacă înainte, e mai ușor să faci sarcini repetitive când vorbești cu cineva, asculți și spui povești. Cusutul cu filme e ca un fel de ‘clacă solitaire’. 😛  Dau și eu cu presupusul, sunt foarte surprinsă că a funcționat.

În schimb, în filmele vechi mai găsești ceva, pe lângă povești bine spuse…haine frumoase și impecabile.

O_O

Și filmul e la fel de bun. Chiar nu mă așteptam. Din trailer părea că face crize tot timpul și l-am evitat multă vreme cu bună știință. Dar e un film foarte bun, bine jucat, bine regizat, poveste palpitantă, the works.

Nu vreau să dau spoilere, că se poate găsi oriunde un rezumat al filmului, prinde bine să intri în poveste, în atmosferă. Câteodată cred că trebuie să ai o anumită genă ca să te atragă filmele astea mai degrabă decât cele noi, pline de efecte speciale realiste, muzică emoționantă, dinți perfecți și ce-o mai fi.

Dar să mai vorbesc despre haine.

There’s the house dress. Nu cred că toate femeile se îmbrăcau așa, oricum e vorba de o cântăreață căsătorită cu un milionar, cu un fler pentru dramă, dar ce imaginație!  Să te îmbraci așa în casă, parcă devine o experiență foarte interesantă deodată, ca și când ceva misterios se va întâmpla. 🙂

Jacheta asta din paiete e lungă, n-am reușit să o surprind întreagă, era cadrul prea scurt, dar e perfectă pentru covorul roșu chiar așa cum e în film.

Ăla e meniul meu de VLCplayer, poate-l recunoaște cineva. 🙂 Rochie creion cu umerii lați, subliniază silueta clepsidră sau creează iluzia că ești foarte slabă, în funcție de corp. Curea cu ținte, brățări cu ținte… Din nou, poate fi purtată astăzi, cu umerii puțin micșorați totuși.

Și preferata mea, tot o rochie de casă, cu mâneci bufante, metri de mătase transparentă tăiată pe bie și, obsesia mea din ultima vreme, pliurile perfecte la umeri. Cu paiete și gulerul care a revenit acum peste tot pe podiumuri.

Poate de asta nu vreau să povestesc ce s-a întâmplat în film, pentru că trebuie văzut. Pe mine hainele m-au ajutat să intru pe o anumită frecvență, fiecare cu plăcerea lui. Și sunt lucruri interesante de citit după, despre film. De exemplu că toate hainele au fost făcute de Jean Louis, care a mai lucrat și cu Marlene Dietrich  și cu Marylin.

Link: Lenjerie anii ’20

Să mai împărtășesc din resrusele pe care le găsesc despre subiectele mele de studiu. Și așa am ‘giga’ întregi cu resurse și inspirație, poate reușesc să stârnesc o discuție pe aici, cu altcineva interesat de domeniu.

Și pornesc cu un desen frumos, dintr- carte scanată.

Peste tot în carte femeile proaspăt intrate în Prohibiție sunt desenate în poziții din astea grațioase, cu capul puțin înclinat, visătoare și un genunchi îndoit. Îmi place mult lenjeria retro, din orice decadă, pentru că a început să-mi placă mătasea, și cum se simte ea pe piele, și ce sentiment de libertate conferă în comparație cu lenjeria modernă.

Pe lângă desene frumoase e și o carte foarte folositoare: Lesson III: How to make underwear.

Este disponibilă gratis pe Antique Pattern Library, cu puțină răbdare (trebuie salvată fiecare poză în parte), un site cu intenția frumoasă de a nu pierde tehnica lucrului de mână. Este în special pentru broderie și cusături decorative, dar e site-ul perfect pentru o seară de iarnă când îți vine să stai la foc (sau radiator în cazul meu, care are aproape aceeași lumină plăcută ca și focul) și să faci ceva cu mâinile, ca mai demult. 🙂