Texturi: urme în zăpadă

Sunt răcită a doua oară în patru săptămâni. N-am prea avut grijă de mine de când a început anul (nu tu somn sau mâncare cum trebuie) și se cunoaște. Dacă prima oară am avut semne de răceală doar 2 zile, acum sunt deja după 3 zile de somn continuu și de vâjâit agasant în cap. Eh, e ca în vacanța de iarnă, care se prelungea pentru că era zăpadă prea mare. Asta îmi amintește de când eram o mică fată studioasă care s-a împotmolit în spatele școlii în zăpadă până la brâu și m-am întors exasperată acasă să aflu că școala nu era deschisă oricum. Snow day!

Un fel de sărbătoare de stat în casă și lenevit. Noroc că lucrul de acasă îmi permite luxul ăsta… oarecum.

Așa că am dat iama prin arhive și am descoperit că am multe poze pentru texturi. Nu știu de ce mă relaxează elementele vizuale care se repetă fie perfect simetric, fie haotic, e ca un algoritm al naturii pe care l-am surprins într-o poză. În cazul acesta e algoritmul porumbeilor la prima zăpadă.