Descoperire accidentală

Vreau să scriu un post, care probabil se va transforma într-o serie, despre autobuze, oamenii din autobuze şi transportul în comun în general, comunităţi instant.

Şi tot caut pe net un fotograf despre care am învăţat într-un mic curs despre istoria fotografiei. Ştiu doar că fotografia în metroul din New York (sper să ţin minte bine) şi că-şi ascunsese camera foto în palton, ţinând numai lentila descoperită; când se  aşeza cineva în faţa lui apăsa pe o telecomandă cu fir din buzunarul lui. Seamănă cu un agent secret dacă mă gândesc bine .:))

În căutarea lui am găsit şi această imagine:

Care este fcăută de Weegee cunoscut pentru fotografia de stradă, New Yorkul “gol” noaptea, crime şi urgenţe. Era primul care avea poza gata pentru ziare, singurul care era autorizat să aibă un radio cu frecvenţa poliţiei, ajungea de multe ori înaintea autorităţilor. A fost autodidact atât în fotografie cât şi în metodele de auto-promovare, care, ştim cu toţii azi, sunt câteodată mai importante decât talentul.

Ştiu că a fost într-unul din filmele copilăriei mele, în titlul original The Public Eye, un personaj inspirat de Weegee, jucat de Joe Pesci. A fost filmul care l-a făcut cunoscut pe Joe Pesci, în conştiinţa românilor adică, înainte de “Cousin Vinnie” (nici măcar nu pun link).

A ajuns să lucreze cu Stanley Kubrick chiar la filmul meu preferat (for like forever) Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb.

Cum se leagă  toate detaliile în viaţă.

Nu l-am descoperit eu încă pe fotograful din autobuz/metrou, dar am găsit unul la fel de interesant care are mare legătură cu modelele minţii mele. Culmea!